Farmacologie

Farmacologia se ocupă cu studiul originii, proprietăţiilor fizice şi chimice, absorbţiei, metabolismului, excreţiei, acţiunilor şi utilizării medicamentelor.

Noţiunea de medicament se referă la substanţe utilizate în scopul prevenirii, ameliorării, vindecării sau diagnosticării bolilor. Medicamentele pot fi naturale sau sintetice, substanţe simple sau amestecuri de substanţe. Amestecurile de substanţe sunt constituite dintr-o substanţă activă şi substanţă însoţitoare cu rol adjuvant, corectiv sau de excipient. Noţiunea de specialitate farmaceutică se referă la substanţe medicamentoase simple sau complexe, gata de întrebuienţare care sunt comercializate sub o denumire specială sau sub o formă caracteristică.

Farmacologia urmăreşte modul de acţiune a medicamentelor soarta acestora în organism şi posibilitatea apariţiei unor acţiuni adverse prin studii farmacologice experimentale efectuate pe ţesuturi izolate sau animale şi prin studii de farmacologie clinică.

În ceea ce priveşte nomenclatura medicamentelor sunt utilizate următoarele denumiri:

1. denumirea clinică cea mai corectă dar obişnuit prea complicată pentru a fi folosită în limbajul curent;

2. denumirea comună internaţională de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) este cea mai utilizată în literatura de specialitate;

3. denumirea oficială, este acea denumire prevăzută de farmacopea în vigoare în fiecare ţară;

4. denumirea comercială este dată de firma producătoare a medicamentului respectiv pentru a-l deosebi de medicamentele similare produse de alte firme.

Cu toată că denumirea oficială este uşor de obţinut există dezavantajul că de multe ori sunt zeci sau sute de denumiri pentru acelaşi produs.

Farmacologia cuprinde 6 ramuri principale :

1. farmaco-cinetica - studiază absorbţia, transportul, distribuţia, metabolizarea şi excreţia medicamentelor;

2. farmaco - dinamia studiază fenomenele care se produc în urma interacţiunii dintre agentul farmacologic şi organism;

3. farmaco-toxicologia studiază manifestările ce apar în urma administrării greşite sau accidentale a toxicelor precum şi combaterea efectelor adverse;

4. farmaco-grafia se ocupă cu regulile de prescriere a medicamentelor;

5. farmaco-terapia stabileşte condiţiile în care un medicament poate fi folosit pentru prevenirea, findecarea sau ameliorarea unei boli;

6. farmaco-epidemiologia are ca obiect de studiu situaţiile în care anumite medicamente sunt contraindicate la subiecţi cu particularităţi fiziologice sau patologice deoarece ele ar putea fi dăunătoare precum şi măsurile de precauţie menite să evite sau să minimalizeze eventualele efecte nedorite ale medicamentelor.

Noţiuni de farmaco-cinetică

Farmaco –cinetica cuprinde totalitatea etapelor prin care trece un medicament introdus în organism absorţia, distribuţia, matabolismul şi excreţia. Distribuţia unui medicament sau metaboliţilor săi activi, la nivelul organismului receptor depinde de următorii factori:

1. viteza şi nivelul de eliberare a substanţelor active din produsul farmaceutic urmate de absorţie;

2. efectul primului pasaj. Un medicament odată absorbit la nivel gastro-intestinal trece bariera hepatică unde are loc o primă inactivare astfel că în circulaţia sangvină ajunge numai o fracţiune intactă din medicamentul respectiv.

3. ansamblul proceselor de legare cu proteinele plasmatice de fixare tisulară, de repartiţie în mediile lichide ale organismului de matabolizare şi de eliminare pe cale digestivă, urinară sau pulmonară.

Parametri farmaco cinetici

Pentru determinarea dozelor individuale, în farmaco terapie sunt utilizaţi unii parametri ce servesc la evaluarea farmacocinetici unui medicament.