Proteinele Plasmatice

Dozarea proteinelor plasmatice

Pentru dozarea proteinelor totale s-au elaborat o serie de metode care se pot împărţi în două mari grupe:

- metode fizico-chimice (densimetrică, refractometrică)

- metode chimice (volumetrică, gravimetrică, colorimetrică)

Metoda refractometrică

Determinarea proteinelor plasmatice totale prin metoda refractometrică se bazează pe observaţia lui Reiss că indicele de refracţie al serului este proporţional cu cantitatea de proteine pe care le conţine. Prin refracţie se înţelege schimbarea direcţiei pe care o suferă o rază de lumină când traversează suprafaţa de separaţie dintre două medii transparente cu densităţi diferite.

Se numeşte indice de refracţie raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă al razei faţă de verticală şi sinusul unghiului de refracţie. Indicele de refracţie este o constantă fizică caracteristică pentru o substanţă dată, depinzând de cantitatea, mărimea şi structura fizică a particulelor dizolvate.

Proteinemia are valori normale cuprinse între 6-8 g/100 ml ser sanguin. O scădere sub 6 g/dl se numeşte hipoproteinemie, iar creşterea peste 8 g/dl se numeşte hiperproteinemie.

Hipoproteinemia se poate produce prin:

- inaniţie: stare în care organismul nu primeşte o cantitate suficientă de proteine

- absorbţie redusă – datorată unor tulburări gastro-intestinale

- îmbolnăviri ale organelor producătoare, afecţiuni hepatice cronice

- pierderi excesive de proteine în hemoragii sau albuminurii

Scăderea proteinemiei sub 5,5 g/dl se însoţeşte de edeme, datorită scăderii presiunii coloidosmotice a sângelui (edeme hipoproteice).

Hiperproteinemiile se întâlnesc mult mai rar şi anume în stări de hiperimunizare şi în tumori cu plasmocite.

ELECTROFOREZA

Electroforeza este o metodă de separare fractiunilor proteice din serul sanguin si evaluarea concentratiei componentilor prin metoda fotometrica. Proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii de substante numite fractiuni proteinice in procesul electroforezei: albumină, alfa 1, alfa 2, beta şi gamma.

Grupul beta poate fi împărţit în beta 1 şi beta 2. Albumina, care este produsă în ficat, reprezintă aproape 60% din proteinele din sânge, iar globulinele reprezentand restul de 40%. În afara imunoglobulinelor şi a câtorva proteine complementare, majoritatea globulinelor sunt produse în ficat.

Electroforeza proteinelor se efectuează când se doreşte investigarea unor simptome ce pot sugera mielom multiplu, dureri articulare, anemie, oboseală, fracturi, infecţii repetate.

Analiza electroforezei este utilizată pentru a identifica prezenţa sau absenţa proteinelor anormale, producerea excesivă a imunoglobulinei specifice şi pentru a determina când diferite grupe de proteine au valorile crescute sau scăzute în ser.

Electroforeza proteinelor serice se poate testa cand simptomele indică o afecţiune inflamatorie, o boală autoimună, o infecţie acută sau cronică, o dereglare a rinichilor sau a ficatului sau pierderi de proteine.

Valori normale

Fractiunea proteica a serului Proportii (%) Proportii (g/dl)

Albumine 53-65 3,64-4,34

Globuline

din care: 35-47 2,66-3,36

alfa-1-globuline 2,8-4 0,31

alfa-2-globuline 7-10 0,48

beta-globuline 9-13 0,55-1,11

gamma-globuline 13-18 0,64-1,28

Raportul albumine/globuline (A/G), daca se imparte valoarea albuminelor la valoarea globulinelor se obtine un raport care la oamenii sanatosi este de 1,2-1,5.