Etică Profesională

Tema I

Curs introductiv

Etica si morala

Obiectivele acestei teme sunt urmatoarele:

a) Sa cunoasteti semnificatia termenilor: etica, morala, deontologie, morala

comuna, morala religioasa, norma.

b) Sa întelegeti distinctia între morala, etica, morala publica, morala privata.

c) Sa puteti construi argumente pentru necesitatea eticii în comunitatile moderne.

d) Sa puteti analiza exemple de situatii morale cu ajutorul conceptelor studiate.

Continut:

1. Semnificatia conceptelor de morala si etica

2. Prejudecati în privinta moralei

3. Etica, morala si religie

4. Ce implica etica pentru viata publica?

5. Relativism si absolutism

1. Semnificatia conceptelor

Radacina etimologica a notiunii de etica se afla în limba greaca: ethos, iar notiunea de

morala îsi are radacina în limba latina: mores.

Potrivit primei traditii de definire a eticii, aceasta este considerata: stiinta a

comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guverneaza problemele

practice, iar morala este socotita: totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca sa traim

într-un mod omenesc; ansamblul prescriptiilor concrete adoptate de catre agenti individuali

sau colectivi.

Potrivit celei de-a doua traditii de definire, etica este ansamblul regulilor de conduita

împartasite de catre o comunitate anumita, reguli care sunt fundamentate pe distinctia între

bine si rau. Morala este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativa

(adeseori dogmatica), bazate pe distinctia între bine si rau (vezi J. J. Wundenburger, 1993,

p.XIV).

În politica, administratie publica, afaceri, media, educatie, medicina s.a termenul preferat

este cel de etica. Termenul morala este legat de viata privata. Respectam morala în viata

privata si etica în viata publica (politica, civica, profesionala).

Deontologia (în sens restrâns) reprezinta ansamblul regulilor dupa care se ghideaza o

organizatie, institutie, profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul organizatiilor

profesionale care devin instanta de elaborare, aplicare si supraveghere a aplicarii acestor

3

reguli (H. Isaac, 1996, vezi Mercier, 1999).

Se considera ca etica studiaza relatia între mijloacele utilizate într-o institutie (organizatie,

asociatie) si scopurile pe care si le propune acea institutie (organizatie, asociatie).

Scopul demersurilor etice îl reprezinta moralitatea.

Moralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal. Moralitatea exprima

ceea ce ar trebui sa facem si ceea ce nu ar trebui sa facem daca am fi rationali, binevoitori,

impartiali, bine intentionati (Timo Airaksinen, 1988, p. 202)

2. Prejudecati în privinta moralei

La nivelul simtului comun morala este adeseori perceputa ca tip de principii si norme

care au rolul de a stavili "instinctul placerii". O gluma populara spune ca tot ce este placut este fie

ilegal, fie imoral, este mereu interzis, sau cel putin îngrasa.

Cea mai frecventa confuzie este identificarea moralitatii cu conduita sexuala. În acest

sens, moralitatea înseamna: puritanism, abstinenta, interdictii sexuale, virtutea înteleasa ca virtute

sexuala (fidelitate sau abstinenta). Moralistii sunt priviti drept gardieni ai puritatii, înacriti,

batrâni, inchizitoriali, oameni mereu pusi sa-i judece pe altii, sa-i condamne în fata opiniei

publice, sa-i arate cu degetul.

Aceasta confuzie vine dintr-o traditie mai veche, specifica societatii premoderne, adica, în

contextul nostru, a acelui tip de societate în care separatia dintre public si privat era slaba,

comunitatea era omogena religios si cutumiar sau colectivitatea prima ca importanta asupra

individului.

În comunitatile închise, foarte traditionaliste si conservatoare, teama si veneratia fata de

“instanta morala” erau motivatii esentiale pentru supunerea la norme si obiceiuri. În comunitatile

deschise primeaza respectul si aprecierea fata de semeni si fata de principiile morale convenite

în comunitate.