Buget și trezorerie publică

CAPITOLUL I BUGETUL PUBLIC ŞI INSTITUŢIILE PUBLICE

1.1. Bugetul public – noţiune şi conţinut

Bugetul este documentul care prezintă previziunea pentru o anumită perioadă de timp atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor unei ţări, a unei unităţi administrativ – teritoriale (comună, oraş, judeţ etc.), a unei instituţii publice autonome, a unui agent economic (regie autonomă, societate comercială), a unei organizaţii obşteşti sau a unei familii.

Bugetul public este un act juridic, prin care se prevăd şi se aprobă prin lege veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice. Astfel, veniturile se înscriu, după conţinutul lor fiscal sau nefiscal şi după sursa de provenienţă, în cadrul fiecărei subdiviziuni stabilindu-se nivelul încasărilor. Cheltuielile se înscriu, conform clasificaţiei bugetare, după conţinut şi după destinaţie (pe domenii de activitate), stabilindu-se nivelul acestora.

Prin bugetul public se stabileşte un raport între veniturile publice, care sunt, în principal, impozite şi taxe, şi nevoi sociale, urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale asupra membrilor societăţii.

Bugetul unei anumite perioade se întocmeşte înainte de începutul acesteia, având rolul de a pregăti un anume comportament viitor pentru obţinerea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor.

Bugetul public se caracterizează prin următoarele:

• este un act de previziuni, el prezentându-se sub forma unui tablou de venituri publice, indicând sursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora, exprimate în cheltuieli;

• este un act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să utilizeze fonduri şi să colecteze venituri, conform prevederilor legale;

• este un act anual, anul bugetar, ca perioadă de exerciţiu financiar, fiind cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor şi cheltuielilor.

Prin bugetul public se stabilesc, pe baza unor considerente de ordin economic, politic, social şi financiar, veniturile care reflectă politica fiscală a statului.

Veniturile publice sunt reprezentate preponderent de impozite şi taxe.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor sale. Această prelevare se face, în mod obligatoriu, cu titlul nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.

Bugetul public este documentul care cuprinde nu numai evidenţierea resurselor băneşti, ci şi modul de repartizare şi utilizare a acestora, prin cheltuieli publice.

Conform prevederilor Legii 500/2002 privind finanţele publice, veniturile extrabugetare ale instituţiilor publice, finanţate din venituri extrabugetare şi alocaţii acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în funcţie de subordonare sau integral din venituri extrabugetare se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice în cauză, potrivit normelor privind finanţele publice.

Aceste venituri provin din taxe, chirii, manifestări culturale, valorificări de produse din activităţi proprii sau conexe, concursuri artistice, publicaţii, impresariat, exploatarea filmelor, prestaţii editoriale, consultaţii şi servicii medicale, studii, proiecte, prestări de servicii, lucrări, exploatări ale unor bunuri pe care le au în administrare şi altele.

Cheltuielile publice exprimă relaţiile economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane juridice şi fizice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia. Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu destinaţia lor.

Conform prevederilor Legii 500/2002 privind finanţele publice, finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz, în funcţie de subordonare;

b) din veniturile extrabugetare şi alocaţiile acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în funcţie de subordonare;

c) integral din veniturile extrabugetare;

d) din fondurile speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite de lege a se finanţa din aceste fonduri.

Instituţiile publice pot beneficia de alocaţii bugetare nerambursabile, granturi, obţinute în sistem competitiv, pe care le cuprind în buget în scopul realizării unor obiective sau programe în condiţiile legii.

Instituţiile publice finanţate integral de la buget varsă veniturile realizate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în funcţie de subordonare.

Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, în special în domeniul social-cultural, indiferent de subordonare, se asigură atât din bugetul de stat, cât şi din bugetul local.

Cheltuielile publice sunt influenţate de:

• gradul de dezvoltare al economiei;

• forma de proprietate predominantă în economie;

• condiţiile politice concrete în care se efectuează;

Cheltuielile publice înglobează:

• cheltuieli publice efectuate de administraţia centrală de stat din fonduri bugetare şi extrabugetare;

• cheltuieli ale colectivităţilor şi organismelor locale;

• cheltuieli finanţate din fondurile de asigurări sociale de stat;

• cheltuieli ale organismelor internaţionale efectuate din resursele financiare prelevate de la membrii acestora.

1.2. Instituţiile publice şi organizarea acestora

Sfera activităţilor care formează sistemul bugetar din ţara noastră cuprinde: învăţământul, sănătatea, cultura, apărarea ţării, justiţia, autoritatea publică, protecţia mediului înconjurător, asistenţa şi protecţia socială, activităţi de interes strategic, transporturi şi telecomunicaţii, cercetare ştiinţifică, etc.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, instituţiile publice cuprind: Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, centrale şi locale, alte autorităţi publice, autoritatea judecătorească, precum şi instituţiile de stat de subordonare centrală sau locală, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Conform acestei definiţii, sunt considerate instituţii publice, cele care îndeplinesc următoarele trăsături:

• sunt instituţii ale statului de drept, care desfăşoară activitate politică sau executivă, reprezentând puterea şi administraţia de stat în societate;

• sunt instituţii de stat, care îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură cu bugetul public, privind resursele financiare constituite în cadrul acestuia, la nivel central, local sau prin fondurile speciale, pentru acoperirea cheltuielilor, pe destinaţiile specifice stabilite prin clasificaţia bugetară.

Activitatea Finanţelor Publice cuprinde.

• elaborarea şi execuţia bugetului public naţional pe următoarele structuri ale acestuia: bugetul administraţiei centrale de stat, bugetul asigurărilor sociale şi bugetele locale;

• perceperea impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri ale statului stabilite prin lege;

• utilizarea mijloacelor financiare aflate la dispoziţia instituţiilor publice, indiferent de nivelul de subordonarea al acestora;

• controlul modului în care au fost utilizate mijloacele materiale şi băneşti aparţinând instituţiilor publice.

Impozitele, taxele şi alte venituri ale statului, precum şi normele şi normativele de cheltuieli pentru instituţiile publice se aprobă prin lege.

Guvernul elaborează proiectele bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum şi ale conturilor generale anuale de execuţie ale acestora şi le supune spre aprobare Parlamentului, iar după aprobare răspunde de realizarea prevederilor bugetare.

Ministerul Finanţelor Publice ia măsurile necesare pentru: asigurarea echilibrului bugetar şi aplicarea politicii financiare a statului, precum şi cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare.

1.3. Componentele bugetului public

Conform legii finanţelor publice nr. 500/2002, resursele financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume:

a) bugetul de stat;

b) bugetul asigurărilor sociale de stat;

c) bugetele fondurilor speciale;

d) bugetul trezoreriei statului;

e) bugetele instituţiilor publice autonome;

f) bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;

g) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

h) bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;

i) bugetele fondurilor externe nerambursabile.

Prin aceste componente, bugetul public oferă o imagine de ansamblu a tuturor veniturilor şi cheltuielilor publice ale statului şi constituie, totodată, un instrument de informare a opiniei publice.

În analiza bugetului public se iau în considerare şi fondurile extrabugetare, care au destinaţie specială şi care nu se includ în bugetul de stat. Aceste mijloace se află la dispoziţia organelor de stat, centrale şi locale, ele fiind concentrate în fonduri cu destinaţie specială.