Capitalurile Firmei

1. Tipologia capitalurilor firmei

Capitalurile firmei (C) se regăsesc în pasivul bilanţului contabil şi reprezintă obligaţiile financiare ale firmei faţă de furnizorii de fonduri (proprietari şi creditori), pentru valoarea aflată în elementele consemnate în activul bilanţului.

A. Din punct de vedere al surselor de provenienţă capitalurile sunt:

- Capital propriu (CP):

- capital social (CS);

- profituri nedistribuite (PN);

- rezerve şi provizioane reglementate (R).

- Capital împrumutat sau datorii totale (DT):

- împrumuturi pe termen lung şi mediu (LM);

- credite bancare pe termen scurt (S);

- credite comerciale –furnizori (F).

B. Din punct de vedere al gradului de exigibilitate, adică al însuşirii fondurilor (datoriilor) de a deveni scadente la un anumit termen:

- Capital permanent (CPN), care cuprinde capitalurile cele mai puţin exigibile:

- capital propriu (practic nu are scadenţă, decât în situaţii limită de faliment);

- împrumuturi pe termen lung şi mediu ( >1 an).

- Resurse de trezorerie (RT), care cuprind capitalurile cele mai exigibile:

- credite bancare pe termen scurt (<1 an);

- credite comerciale-furnizori.

În concluzie:

C = CS + PN + R + LM + S + F = CP + DT = CPN + RT

2. Capitalurile proprii constituie investiţia acţionarilor sau asociaţilor firmei şi cuprind 3 componente:

A. Capitalul social reprezintă sumele puse la dispoziţia firmei cu caracter permanent de către proprietari (acţionari sau asociaţi) sub forma aportului de numerar sau în natură, precum şi din creşterile ulterioare de capital.

B. Profiturile nedistribuite reprezintă capitalizarea unei părţi a profitului şi se realizează prin efortul propriu al firmei, prin autofinanţare, urmare a faptului că proprietarii firmei renunţă integral sau parţial la remunerarea ce li s-ar fi cuvenit sub formă de dividend.

C. Rezervele şi provizioanele se constituie, în principal ca rezerve legale din profitul anual, până ating o anumită pondere faţă de capitalul social; de asemenea, includ rezervele statutare (decise de Adunarea Generală a Acţionarilor) şi provizioanele reglementate.

Capitalul propriu (în special capitalul social care deţine ponderea principală) are un rol central în funcţionarea firmei:

- asigură finanţarea activităţii;

- constituie o garanţie pentru creditori.

Operaţiuni specifice asupra capitalului social sunt următoarele:

- constituirea capitalului social;

- majorarea capitalului social;

- reducerea capitalului social.

Constituirea capitalului social este prima fază de finanţare a unei societăţi comerciale şi se realizează în baza actului constitutiv (contract şi statut de societate), prin divizarea capitalului social în acţiuni distribuite în schimbul unui aport în numerar (bani lichizi) şi în natură (terenuri, clădiri, brevete etc.).

Acţiunea este un titlu de participaţie care conferă deţinătorului calitatea de coproprietar, dându-i dreptul la distribuirea profitului sub formă de dividende, în funcţie de rezultatele financiare ale firmei:

Acţiunile pot fi:

- acţiuni comune; cei care deţin aceste acţiuni sunt proprietarii reali ai societăţii, controlează conducerea acesteia, au drept de vot şi îşi asumă riscul în caz de pierderi sau de lichidare; deţinătorilor de acţiuni comune nu li se garantează dividende, acestea fiind distribuite numai dacă se va realiza profit.

- acţiuni preferenţiale; deţinătorii acestor acţiuni, în schimbul renunţării la dreptul de vot, au o serie de privilegii: stabilirea nivelului dividendelor în momentul emiterii acţiunilor, convertirea acţiunilor preferenţiale în acţiuni comune, răscumpărarea prioritară de către societate a acestor acţiuni.

- acţiuni la purtător; nu se menţionează nici un nume şi pot fi transmise din mână în mână;

- acţiuni nominative; se înscrie numele proprietarului şi nu pot fi transmise decât prin transfer consemnat în registrul societăţii.

Principalele caracteristici ale acţiunilor:

- fiecare acţiune are o valoare nominală (VN) care reprezintă raportul dintre capitalul social adus de acţionari (CS) şi numărul de acţiuni (N) emise