Finanțe

CAPITOLUL I

Introducere în finanţe. Conceptul şi problematica disciplinei

I.1. Noţiunea de finanţe şi premisele apariţiei şi manifestării finanţelor

Noţiunea de finanţe s¬-a conturat în condiţiile dezvoltării relaţiilor marfă-bani, a folosirii banilor ca echivalent general în schimbul economic.

Sub aspect etimologic cuvântul ”finanţe” îşi are originea în latina veche, în care erau folosite curent expresii ca: “finantio”, “pecuniaria”, “financier”cu sensul de plată în bani. Aceste expresii îşi au originea în cuvântul “finis” care înseamnă termen de plată.

În secolul XV se foloseau în Franţa expresii ca: “finance”, specificând sume de bani, sau venit cuvenit statului şi “financiere” care însemna om de finanţe, încasator.

În Germania se foloseau termenii de : “finanz”, “finanzer” care însemna camătă, cămătar.

La romani se foloseau noţiunile de : “fisc”, “tezaur public” în raporturile dintre împărat şi supuşii săi. Sensul cuvântului “fisc” însemna coşul sau panerul în care se adunau veniturile cuvenite împăratului.

În zilele noastre fiscul defineşte finanţele publice.

Noţiunea de “finanţe” s-a conturat pe fundalul apariţiei şi dezvoltării elementelor de finanţe publice. În acelaşi timp, procesele economice cu conţinut asemănător au apărut şi s-au dezvoltat şi în afara participării directe a statului şi a instituţiilor sale.Ele s-au manifestat în condiţiile folosirii pe scară tot mai largă a banilor ajungându-se ca pe parcurs să se confunde noţiunea de finanţe cu cea de bani.

În acest mod evolutiv de conturare a noţiunii de finanţe, s-au folosit pentru a desemna diferite domenii ale activităţii financiare cum ar fi: bugetul de stat, cu veniturile şi cheltuielile sale, creditul, operaţiunile bancare şi de bursă şi uneori chiar ansamblul operaţiunilor băneşti. Această tendinţă de extindere a semnificaţiei noţiunii de finanţe în afara finanţelor publice a însoţit dezvoltarea continuă a producţiei de mărfuri şi a schimburilor, a activităţilor economico-sociale astfel încât în prezent majoritatea operaţiunilor bazate pe folosirea banilor sunt cuprinse în conceptul de finanţe, mai laes în activităţile bazate pe proprietatea privată.

Premisele apariţiei şi manifestării finanţelor

Există două premise:

1. Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor marfă-bani, ca premisă primată şi fundamentală;

2. Crearea formei statale de organizare a societăţii.

1. Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor marfă-bani, ca premisă primată şi fundamentală.

Etimologic cuvântul “finanţă” reliefează îngemănarea finanţelor cu banii a căror prezenţă a marcat profund viaţa economică şi socială constituindu-se ca premisă esenţială a finanţelor.

În mod obiectiv apariţia banilor a precedat-o pe cea a finanţelor deşi în planul activităţilor didactice semnificaţiile atribuite acestui cuvânt s-au întrepătruns.

Existenţa şi folosirea banilor reprezită premisa esenţială a manifestării finanţelor ca fenomen econpmico-social.

La rândul său, apariţia banilor este un fenomen obiectiv determinat de dezvoltarea schimbului de mărfuri, la început de la marfă contra marfă (troc), la folosirea unei singure marfi ca echivalent general de schimb pentru toate celelalte mărfuri care au fost denumite generic bani.

Aceasta s-a produs în cadrul unui proces evolutiv, complex şi îndelungat, în relaţie directă cu dezvoltarea forţelor de producţie, cu diviziunea socială a muncii, cu apariţia şi dezvoltarea procesului de producţie, cu creşterea productivităţii muncii, cu lărgirea şi diversificarea sferei de producţie.

Adâncirea diviziunii sociale a muncii urmată de separarea negustorilor a coincis, în final, cu apariţia banilor. Desprinsă din luea mărfurilor, ca o marfă specială cu însuşiri deosebite, banii s-au concretizat în timp, mai întâi prin bunuri de anumită utilitate, acceptată în schimb. La început, s-au folosit: sarea, blănurile iar ulterior metalele preţioase: aur, argint, aramă. Deci banii exprimă valoarea celeilalte mărfi prin raportarea la propria valoare.

În acest cadru, s-au degajat banii care indeplinesc următoarele funcţii:

1. funcţia de mijloc de schimb a diferitelor mărfuri;

2. mijloc de măsurare adică de etalon al valorii;

3.mijloc de prezervare a valorii aflat la dispoziţia participanţilor la schimb.

Formele pe care le-au îmbrăcat banii în existenţa lor sunt variate: de la marfuri obişnuite cum ar fi sarea, blănurile, continuând cu crearea unor instrumente speciale cum ar fi moneda.

Prin comparaţie cu noţiunea de bani, noţiunea de monedă în sensul său limitativ are doar semnificaţia de piesă din metal confecţionată în anumite condiţii pentru a servi ca mijloc de circulaţie, de plată, de tezaurizare.

În această accepţiune, noţiunea de monedă exprimă un anumit tip de bani, iar baterea şi punerea în circulaţie a monezilor reprezintă o decizie, o reglementare juridică fiind un atribut al autoritătii abilitate în acest sens. (banca de emisiune).

Moneda a constituit forma concretă de reprezentare a banilor până în prima parte a secolului al XIX- lea, când baterea si circulaţia monedelor din metal preţios a încetat, după ce cu mult timp in urmă, au apărut bancnotele convertibile în aur, bancnote ce au început să fie folosite la efectuarea plăţilor, sau prin înregistrarea lor în conturi deschise la bănci.

În timp, odată cu încetarea obilgaţiilor de convertire a bancnotelor în metal preţios şi baterea monedelor divizionare s-au concretizat următoarele tipuri de bani :

a. banii de cont ;

b. banii de hârtie (bancnotele neconvertibile ) la care se adaugă moneda divizionară din metal preţios ;

c. banii electronici.

Este de interes şi pentru semnificaţiile termenului de finanţe faptul că interpretările date noţiunii de bani şi monedă evidenţiază deosebiri dintre bani şi monedă până la acceptarea de substituiri între una şi cealaltă.

Termenul de bani desemnează multe şi diferite lucrurui :

a. moneda : a cărui sens a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc, inclusiv pentru banii de cont, care nu au o existenţă materială.

În zilele noastre « banul » nu mai reprezintă o marfă de o utilitate în sine, ci o creantă asupra emitenţilor, respectiv a economiei unei tări sau chiar a mai multora, având în vedere că folosirea banilor în formele actuale sunt asumate şi reglementate la nivel naţional.

Aceste semne băneşti tind să fie transferate în simple informaţii asupra creanţelor şi datoriilor conferind posesorilor dreptul de a dobândi în echivalent bunurii şi servicii de utilitatea dorită şi asigurând o anumită putere de cumpărare.

Prin urmare, indiferent de interpretările date noţiunilor de bani şi monedă, acestea au oferit cadre propice apariţiei şi dezvoltării finanţelor.

Deci, se poate admite faptul că banii sunt prima şi fundamentala inovaţie financiară în orice economie, iar moneda ca drept de creanţă imediată şi universală reprezintă principalul instrument financiar.