Finanțe

Aparitia si cristalizarea notiunii de “finante” se înscrie în amplul proces evolutiv al

societatii omenesti. Semnificatiile sale s-au conturat pe fundalul exprimarii valorice prin bani a

proceselor si relatiilor economice, sub impactul dezvoltarii schimbului de marfuri si organizarii

sociale a comunitatilor umane.

Sub aspect etimologic, studiile întreprinse au condus la constatarea ca la originea

cuvântului “finante” s-au aflat unele expresii utilizate, din vechime, în limba latina, precum

“finantio”, “financias” sau “financia pecuniaria” cu întelesul generic de “plata în bani”. Se admite,

de asemenea, ca aceste expresii proveneau, la rândul lor, din cuvântul latinesc “finis”, care, în mod

obisnuit, avea acceptiunea de “termen de plata”.

Totodata, este de remarcat ca, înca din secolul al XV-lea, în limba franceza îsi facusera

aparitia cuvintele “finance”, prin care era desemnata o suma de bani sau un venit apartinând

organelor de stat, respectiv “finances” cu semnificatia, mai larga, de patrimoniu al statului.

Aproximativ în aceeasi perioada circulau si expresii ca “hommes des finances” si “financiers”,

folosite pentru a-i denumi pe arendasii de impozite sau persoanele însarcinate cu strângerea

veniturilor pentru rege.

Asemanator, în limba germana, tot din secolul XV, dateaza folosirea cuvintele “Finanz”, cu

întelesul de “plata în bani” si “Finanzer”, în acceptiunea generica de camatar (persoana care acorda

împrumuturi cu dobânzi ridicate).

Radacinile de ordin lingvistic ale cuvântului “finante” reliefeaza cu pregnanta îngemanarea

acestora cu “banii”, a caror prezenta a marcat profund viata economica si sociala, jucând un rol

major în dezvoltarea societatii omenesti si constituindu-se ca premisa esentiala a nasterii si

existentei finantelor.

În mod obiectiv, aparitia “banilor” a precedat-o pe cea de “finante”, desi, în planul

activitatii practice, semnificatiile atribuite acestor notiuni s-au întrepatruns, iar procesele

economice si relatiile bazate pe folosirea banilor sau exprimate baneste sunt considerate, cel mai

adesea, în mod global, “financiare”.

Existenta si folosirea banilor, respectiv dezvoltarea relatiilor marfa-bani reprezinta prima

premisa a manifestarii finantelor, ca fenomen economic si social.

La rândul sau, aparitia banilor pe scena istoriei a reprezentat un fenomen obiectiv,

determinat de dezvoltarea schimbului de marfuri, de la forma cea mai simpla, în care o marfa se

schimba pe alta, la folosirea unei singure marfi, acceptata la schimb ca echivalent general pentru

toate celelalte, denumita generic “bani”. Aceasta s-a produs în cadrul unui proces evolutiv complex

si îndelungat, în relatie directa cu diviziunile sociale ale muncii, dezvoltarea factorilor de

productie, ridicarea productivitatii, cresterea volumului si diversificarea structurii productiei, etc.

Este semnificativ faptul ca, pâna la prima diviziune sociala a muncii, economia avea un

profund caracter natural închis, productia limitându-se la asigurarea strictului necesar consumului

propriu, fara a permite obtinerea unui surplus, care sa poata fi destinat schimbului. Abia prin

separarea triburilor de pastori, care a marcat o prima mare diviziune si specializare a muncii, s-a

dat un impuls productivitatii si s-au creat premisele economiei de schimb, pe seama surplusului de

produse realizat fata de nevoile proprii de consum. Adâncirea diviziunii muncii si a specializarii în

productie, urmate de separarea negustorilor, au coincis cu dezvoltarea schimbului de marfuri,

inclusiv a modalitatilor de realizare a acestuia.

Conditiile obiective de desfasurare a schimbului, ca element esential în dezvoltarea

productiei si economiei, au impus oamenilor preferinta pentru procurarea si pastrarea anumitor

marfuri, tinând seama de valoarea lor de schimb si nu de întrebuintarea lor imediata.

2

Comparativ cu schimbul direct al unei marfi pe alta marfa, trecerea la folosirea anumitor

marfuri si, în final, a uneia singure, respectiv a marfii-ban ca intermediar a mai multor schimburi, a

eliminat o multitudine de dificultati în derularea lantului de tranzactii, permitând reducerea

numarului acestora si un cost cu mult inferior pentru efectuarea lor. Astfel, daca presupunem ca toti

participantii la un lant de “n” tranzactii accepta schimbarea marfurilor lor pe una speciala (bani),

oricare combinatie de transformare a unei marfi în alta marfa se reduce la numai 2(doua)

operatiuni, ce pot fi redate sintetic prin relatiile:

M1-B si B-Mn.

În noile conditii, gradul de incertitudine si costurile implicate se reduc foarte mult, iar în

contextul mutatiilor survenite pe planul folosirii lor “importanta banilor rezida mai ales în

continutul lor informational care reduce incertitudinea implicata în specializare (a muncii - n.n.) si

comert”1. Cu deosebire în lumea moderna, exprimarea prin bani a valorii diferitelor marfuri si

servicii, ce se produc si comercializeaza în conditii de timp si spatiu diferite, asigura, mai ales, în

cadrul procesului decizional “ o legatura esentiala între prezent si viitor într-o lume incerta”2.

Prezenta banilor este, deci, expresia manifestarii unor legitati economice, constituind un

rezultat spontan al dezvoltarii societatii si nu un act de vointa cu caracter administrativ. Banii nu

sunt o fictiune juridica sau o creatie a ordinii de drept, ci au o existenta obiectiva, desi formele

concrete sub care au aparut si functioneaza contin si elemente de ordin subiectiv.