Cuprins

Noţiuni de bază privind finanţele;
Pieţele de capital – componente ale pieţelor financiare;
Finanţe publice – concept; funcţii; sistemul cheltuielilor şi veniturilor publice (bugetare); sistemul bugetar;
Valoarea în timp a banilor;
Finanţele firmei. Structura capitalurilor şi echilibrul bilanţier;
Politica de finanţare a firmei;
Politica de investire a firmei;
Rentabilitatea firmei;
Analiza riscurilor la nivel de firmă.

Extras din curs

Etimologie:

Latină : - Termenii financias, finatio, financia pecuniaria erau folosiţi cu sensul de plata în bani;

- Finis - termen, sfârşit (termen de plată);

Franceză: - finance-sumă de bani; les finances – patrimoniul statului;

România, în secolul al XIX-lea, prin fisc, era denumit organul financiar ce încasa impozitele, taxele, amenzile etc.

Accepţiuni ale finanţelor:

1. Din punct de vedere tehnic, finanţele pot fi definite ca totalitatea fluxurilor băneşti dintr-o economie care au ca scop formarea veniturilor (încasarea lor) şi realizarea (acoperirea) cheltuielilor la nivele diferite (individ, organizaţie, stat).

2. Finanţele sunt considerate şi o ştiinţă, respectiv ştiinţa gestionării patrimoniilor individuale, patrimoniilor organizaţiilor (firme, instituţii etc.) sau a banului public.

Relaţiile financiare sunt relaţii băneşti care apar în procesul repartiţiei produsului intern brut, reprezentând transferuri monetare, în dublu sens, în legătură cu formarea şi repartizarea fondurilor băneşti necesare pentru satisfacerea nevoilor societăţii sau agenţilor economici.

Finanţe:

în sens restrâns (relaţiile clasice)

în sens larg, care cuprind şi relaţiile de credit, relaţiile de asigurări – reasigurări şi finanţele firmelor.

Se întâlnesc la nivel:

= macroeconomic (economia naţională în ansamblu);

= mezoeconomic (unităţi administrativ-teritoriale).

Funcţiile lor sunt îndeplinite de:

= Ministerul Finanţelor Publice, la nivel macroeconomic;

= Direcţiile Generale Judeţene ale Finanţelor Publice, la nivel mezoeconomic.

Finanţele publice studiază fluxurile băneşti organizate în scopul:

= procurării resurselor statului (veniturile publice) sub forma impozitelor, taxelor şi cotizaţiilor sociale plătite de persoane juridice (firme) şi persoane fizice;

= utilizării resurselor statului sub forma cheltuielilor publice în scopul satisfacerii unor nevoi generale ale societăţii (educaţie, sănătate, asigurări sociale, ordine publică, apărare etc.), dar şi pentru dezvoltarea economică prioritară a unor ramuri (investiţii publice).