Finanțe Publice

Aparitia primelor institutii de tip statal în perioada tranzitiei societatii omenesti de la comunitatile de tip gentilic la societatea sclavagista, a constituit un factor obiectiv ce a dat nastere unor noi procese economice si relatii sociale de redistribuire a produsului national între acestea si membrii colectivitatilor statale. Pe masura dezvoltarii institutiilor de tip statal si amplificarii sarcinilor asumate de stat, ajungând pâna la statul modern, acest gen de relatii s-a amplificat continuu pe fundalul manifestarii din ce în ce mai complexe a functiilor statului.

În acest context, formele institutiilor statale incipiente (armata) s-au caracterizat prin continutul nematerial, necreator de valoare, al activitatilor desfasurate. Implicit, existenta si functionarea acestor institutii, presupunând consumuri de valori, a impus preluarea, în virtutea fortei publice, de valori create de membrii colectivitatii respective ce desfasurau activitati creatoare de produs national. Caracterul neproductiv al activitatilor desfasurate de institutiile statale reprezinta principala cauza a redistribuirii produsului creat în activitatile materiale private, respectiv al proceselor economice de repartitie a unei parti din produsul national prin intermediul institutiilor statului. Pe seama valorilor redistribuite de la membrii colectivitatilor institutiile de tip statal si-au putut desfasura activitatile proprii, cu impact asupra vietii sociale si economice a colectivitatii respective.

În timp, s-a ajuns la asumarea de catre stat a unor noi sarcini, atât în planul sustinerii materiale, direct sau indirect, a unor membri ai colectivitatii, cât si în planul organizarii si coordonarii de activitati în sfera activitatilor materiale sau interventiei statului în reglarea activitatilor economice si sociale în vederea atingerii unor obiective de interes comun.

Tipuri de stat si impactul lor asupra finantelor publice

Asupra manifestarii finantelor publice un impact deosebit l-au avut formele de organizare statala corespunzatoare diferitelor trepte ale societatii omenesti, iar în lumea moderna se pot distinge urmatoarele tipuri de stat:

- statul de tip protector (statul jandarm)

- statul de tip socialist

- statul de tip interventionist.

Statul protector a fost tipic fazelor initiale ale societatii capitaliste, iar caracteristica sa esentiala consta în asumarea numai a unor sarcini traditionale, cum sunt apararea nationala, ordinea interna, relatiile diplomatice etc. La baza functionarii acestui tip de stat se afla doctrina liberala clasica, potrivit careia activitatile creatoare de bunuri trebuiau considerate a fi apanajul exclusiv al initiativei private. Deoarece economia functiona având la baza autoreglarea mecanismelor sale în virtutea legitatilor specifice economiei de piata, statul nu trebuia sa intervina în desfasurarea activitatilor economice, considerându-se ca orice interventie a sa ar avea efecte dereglatoare. Mai mult, statul era considerat un administrator mai prost al resurselor decât agentii economici privati, iar eventuala implicare în viata economica, inclusiv prin mobilizarea si redistribuirea de resurse financiare, devenea o sursa de ineficienta economica.

În conditiile specifice fazei initiale a dezvoltarii capitaliste pentru finantele statului problema principala era limitarea cheltuielilor publice la strictul necesar asigurarii functionarii normale a institutiilor de stat. Cheltuiala publica era considerata un consum nerecuperabil de produs national, având impact negativ asupra dezvoltarii economice si sociale, cu atât mai mult cu cât resursele respective apareau pierdute pentru societate. Fara a se contesta ipostazele statului de creator si supraveghetor al aplicarii regulilor de conduita, care faceau din cheltuielile publice, un rau necesar, finantelor publice li se rezerva un rol relativ minor.

Functionând ca stat protector, acesta trebuia sa asigure, deci, cadrul organizatoric adecvat desfasurarii activitatilor economice si sociale, protejând si agentii economici fata de eventualii factori perturbatori. În consecinta, cvasitotalitatea utilitatilor de bunuri si servicii trebuiau oferite si consumate în varianta privata, sub protectia statului. Deoarece îndeplinea sarcini limitate, de domeniul asigurarii ordinii si protejarii cetatenilor, iar în raport cu economia era chemat doar sa stabileasca regulile jocului economic si sa supravegheze respectarea acestora, el a fost numit si stat jandarm.

Din perspectiva finantelor publice, unui asemenea tip de stat (jandarm) îi era caracteristica o sfera de manifestare mai restrânsa a acestora, dimensiunile proceselor de redistribuire a produsului creat în corespondenta cu consumurile si, implicit, cheltuielile publice fiind relativ reduse.

Ipostaza statului jandarm, cu impactul sau asupra finantelor publice s-a dovedit a fi viabila o buna perioada de timp, în care economia si societatea capitalista, nu a cunoscut fenomene profund perturbatorii de tipul crizelor si somajului, care au aparut ulterior.

Statul socialist, care a functionat în varianta cea mai concludenta în fostele tari socialiste din Europa si, mai ales, în fosta URSS, s-a bazat pe asumarea unor functii si sarcini economice si sociale foarte cuprinzatoare, pe fundalul desfiintarii proprietatii private si promovarii altui tip de proprietate, denumita generic socialista, care, în esenta, era una de stat. Instituirea acestui tip de proprietate asupra cvasitotalitatii bunurilor si concentrarea de catre partidul unic (comunist) a dreptului de decizie asupra desfasurarii tuturor activitatilor economice si sociale s-au concretizat în amplificarea fara limite a activitatii statului. În mod corespunzator, latura financiara a întregii activitati economice si sociale a devenit, în cea mai mare masura, de domeniul finantelor publice.

Un asemenea tip de stat si-a asumat explicit o functie economica, autoritatile de partid si de stat dirijând întreaga activitate economica si sociala. S-au creat astfel economiile socialiste centralizate, în cadrul carora procesele si relatiile economice, inclusiv cele în forma baneasca, au devenit predominant relatii financiare publice, la care statul era participant omniprezent, atât direct, cât si prin multitudinea de entitati economice si sociale cu caracter public, de stat. În acest cadru de functionare a statului, cea mai mare parte a resurselor financiare se afla la dispozitia statului sau a întreprinderilor si institutiilor sale, fiind alocate si utilizate aproape în totalitate prin decizii cu caracter public (statal). Astfel, oferta de utilitati se asigura în cea mai mare masura de catre entitatile numite generic socialiste, fie ca erau întreprinderi producatoare de bunuri, comerciale etc. sau institutii publice din sfera activitatilor nemateriale.

În conditiile respective, finantele publice (ale