Finanțe Publice

CAPITOLUL 1

CONCEPTE PRIVIND FINANTELE SI PROBLEMATICA ACESTORA

1.1. Notiunea de finante si premisele existentei finantelor

Aparitia si cristalizarea notiunii de “finante” se înscrie în amplul proces evolutiv al societatii omenesti. Semnificatiile sale s-au conturat pe fundalul exprimarii valorice prin bani a proceselor si relatiilor economice, sub impactul dezvoltarii schimbului de marfuri si organizarii sociale a comunitatilor umane.

Sub aspect etimologic, studiile întreprinse au condus la constatarea ca la originea cuvântului “finante” s-au aflat unele expresii utilizate, din vechime, în limba latina, precum “finantio”, “financias” sau “financia pecuniaria” cu întelesul generic de “plata în bani”. Se admite, de asemenea, ca aceste expresii proveneau, la rândul lor, din cuvântul latinesc “finis”, care, în mod obisnuit, avea acceptiunea de “termen de plata”.

Totodata, este de remarcat ca, înca din secolul al XV-lea, în limba franceza îsi facusera aparitia cuvintele “finance”, prin care era desemnata o suma de bani sau un venit apartinând organelor de stat, respectiv “finances” cu semnificatia, mai larga, de patrimoniu al statului. Aproximativ în aceeasi perioada circulau si expresii ca “hommes des finances” si “financiers”, folosite pentru a-i denumi pe arendasii de impozite sau persoanele însarcinate cu strângerea veniturilor pentru rege.

Asemanator, în limba germana, tot din secolul XV, dateaza folosirea cuvintele “Finanz”, cu întelesul de “plata în bani” si “Finanzer”, în acceptiunea generica de camatar (persoana care acorda împrumuturi cu dobânzi ridicate).

Radacinile de ordin lingvistic ale cuvântului “finante” reliefeaza cu pregnanta îngemanarea acestora cu “banii”, a caror prezenta a marcat profund viata economica si sociala, jucând un rol major în dezvoltarea societatii omenesti si constituindu-se ca premisa esentiala a nasterii si existentei finantelor. În mod obiectiv, aparitia “banilor” a precedat-o pe cea de “finante”

Existenta si folosirea banilor, respectiv dezvoltarea relatiilor marfa-bani reprezinta, deci, prima premisa a manifestarii finantelor, ca fenomen economic si social.

Adâncirea diviziunii muncii si a specializarii în productie, urmate de separarea negustorilor, au coincis cu dezvoltarea schimbului de marfuri, inclusiv a modalitatilor de realizare a acestuia.

Prezenta banilor este, deci, expresia manifestarii unor legitati economice, constituind un rezultat spontan al dezvoltarii societatii si nu un act de vointa cu caracter administrativ.

Desprinsa din lumea marfurilor, ca o marfa speciala având însusiri deosebite, banii s-au concretizat de-a lungul timpului, mai întâi, prin bunuri de o anumita utilitate, acceptate ca marfuri la schimbul cu oricare alta marfa sau serviciu.

Pe un plan mai larg, menirea social-economica a banului este exprimata prin mai multe functii ce revin acestora, dintre care mai reprezentative apar a fi cele de: a) mijlocitor al schimbului de valori; b) mijloc de masurare a valorii sau etalon al valorii; c) mijloc de prezervare a valorii.

Formele pe care le-au îmbracat banii pe parcursul existentei lor sunt diverse, începând cu cele ale unor marfuri obisnuite (blanuri, sare, vite, podoabe, etc.) si continuând cu crearea unor instrumente speciale în acest scop, dintre care cea mai larg cunoscuta în lumea civilizata a devenit “moneda”, care, la rândul sau a îmbracat mai multe forme.

În corespondenta cu specificitatea banului-marfa, functiile acestuia au putut fi îndeplinite corespunzator numai prin folosirea ca ban a monedei, în forma cea mai autentica batuta din metal pretios, cu valoare proprie deplina, egala celei nominale, inscriptionate.

În consonanta cu semnificatiile initiale ale notiunii de moneda, ea a constituit forma concreta de reprezentare a banilor pâna în secolul al XIX-lea, când baterea si circulatia monedelor din metal pretios s-a restrâns si apoi a încetat, dupa ce cu mult timp în urma aparusera, ca înlocuitori, biletele de banca (bancnotele) convertibile în aur, iar operatiunile de plati-încasari începusera a se efectua si prin înregistrarea lor în conturi deschise la banci. Atât folosirea bancnotelor, cât si efectuarea operatiunilor prin conturi bancare concretizau forme de manifestare ale banilor, aflate în continua extindere, care însa au fost asimilate si notiunii de moneda. În cele din urma, odata cu încetarea obligatiei de convertire a bancnotelor în metal pretios si trecerea la baterea monedei (divizionare) din metal nepretios, s-au conturat ca principale tipuri de bani (mai ales, prin prisma proportiilor detinute în volumul operatiunilor banesti): a) banii de cont (scripturali), reprezentati prin înregistrari ale operatiunilor banesti în conturi si b) banii de hârtie, reprezentati prin bancnote neconvertibile emise de catre bancile centrale (de emisiune); c) banii (moneda) din metal nepretios.

În consecinta, banul-semn nemaifiind o marfa de o utilitate în sine reprezinta acum o creanta asupra emitentilor de semne banesti, respectiv asupra economiei unei tari sau chiar a mai multora - având în vedere ca existenta si folosirea banilor sub formele actuale sunt asumate si reglementate la nivel national, prin adoptarea monedelor nationale (dolar, franc, leu, etc.), sau international (ECU, DST, EURO).

Prin urmare, ca termen generic, în zilele noastre, “banul reprezinta un instrument social..., o întruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente”

“Banii sunt prima si cea mai fundamentala inovatie financiara” , iar "moneda, drept de creanta, imediat si universal, exercitându-se asupra tuturor obiectelor reale, este principalul obiect (instrument n.n.) financiar..."

Folosirea banilor (inclusiv sub forma monedei) si îndeplinirea functiilor lor genereaza, între altele, si crearea de datorii ori de creante din participarea la tranzactii, ca si la procesele de repartitie si cele de consum, antrenând fluxuri banesti (monetare) între persoanele fizice si/sau juridice, inclusiv între acestea si stat, ca exponent al unei colectivitati umane, cu o anumita organizare social-economica.

Existenta statului, concretizata prin crearea unor institutii specifice, se constituie, astfel, ca o a doua premisa (cu impact puternic) a dezvoltarii finantelor si a conturarii conceptului de “finante”. Functionarea institutiilor de stat, care prin menirea lor sociala s-au înscris în sfera activitatilor nemateriale de interes public, era de natura sa antreneze noi procese de consum de resurse si implicit de redistribuire a produsului creat pentru satisfacerea acestor nevoi considerate publice. Din aceasta perspectiva, pentru semnificatiile conceptului de “finante” este semnificativ si faptul ca în imperiul roman timpuriu erau utilizate notiunile de “fisc” si de “tezaur public”.

În mod evident, pentru dezvoltarea finantelor, prezenta statului a avut si are un rol determinant, inclusiv în conturarea notiunii de finante, atât prin participare directa si impact, în sensul amplificarii fenomenelor financiare, cât si prin prisma preocuparilor de ordin teoretic si practic, manifestate înca din antichitate, pentru organizarea financiara si tratarea adecvata a problemelor financiare ale Cetatii, pornind de la necesitatea acoperirii cheltuielilor sale din venituri corespunzatoare.

De altfel, tocmai prin raportarea la existenta si functionarea institutiilor de stat, se apreciaza ca perioada tranzitiei de la comunitatile de tip gentilic la statul sclavagist reprezinta momentul istoric al aparitiei finantelor , iar primele elemente de finante, implicând participarea statului la un nou tip de relatii banesti, pot fi considerate cele ce au îmbracat formele impozitelor în bani (ca resurse publice) si soldelor acordate militarilor (ca cheltuieli publice).

Astazi, notiunea de finante, având o larga circulatie în toate domeniile vietii, este folosita cu întelesuri multiple, cele mai uzuale fiind urmatoarele:

- sume de bani sau fonduri banesti ce se administreaza la diferite niveluri si structuri de organizare a vietii economico-sociale;

- venituri, cheltuieli sau rezultate ale diverselor activitati (beneficii, pierderi);