Finanțe Publice

Cuvânt înainte

Apariţia şi evoluţia finanţelor sunt strîns legate de apariţia şi consolidarea statului.

Ştiinţa finanţelor publice este o ramură importantă a ştiinţei economice, care face progrese permanente, cerute şi generate de mobilitatea mare a fenomenelor economice, sociale şi politice care au loc în societăţile contemporane.

Finanţele publice, în primul rînd, reprezintă un mijloc de acoperire a cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public, în al doilea rînd, finanţele publice sunt un mijloc de intervenţie economică şi socială.

Finanţele publice formează un domeniu de cercetări care tratează, în special, problemele veniturilor şi cheltuielilor publice. În perioada contemporană, aceste probleme se împart în cîteva mari diviziuni: venitul public, cheltuiala publică, trezoreria publică, datoria publică, politica şi mecanismul financiar, anumite probleme ale sistemului fiscal în ansamblu, cum ar fi caracteristica impozitelor şi taxelor, clasificarea acestora, politica fiscală etc.

În prezent, impozitele, taxele, contribuţiile şi împrumuturile de stat, subvenţiile, alocaţiile şi transferurile bugetare reprezintă nu numai metode de colectare şi repartizare a resurselor financiare publice, dar şi instrumente aplicate de structurile guvernamentale, pentru a direcţiona dezvoltarea economică şi socială a ţării conform obiectivelor stabilite.

Organele financiare, cadrele de conducere şi specialiştii din instituţiile publice, din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, ca şi din celelalte unităţi care participă la procesul de colectare, repartizare şi utilizare a resurselor financiare publice, sunt chemate să îndeplinească un rol activ în fundamentarea deciziilor autorităţilor publice, în raţionalizarea opţiunilor bugetare, în creşterea eficienţei cu care sunt folosite resursele materiale, umane, financiare şi valutare de care dispun.

Finanţele publice reprezintă una din disciplinile esenţiale de profil atît pentru studenţii de la specialităţile „Finanţe şi Contabilitatea Firmei”, „Fiscalitate şi Administare Financiară”, „Bănci şi Burse de Valori”, cît şi pentru studenţii altor specialităţi de profil economic.

Disciplina „Finanţe publice” are o însemnătate importantă în formarea viitorilor economişti, contribuind la formarea unui sistem de cunoştinţe teoretice, practice şi aplicative în domeniul finanţelor la nivel macroeconomic.

Această lucrare cuprinde aspecte teoretice şi aplicaţii practice, elaborate pe baza standardului curricular la disciplina „Finanţe publice”.

Tema 1. Conceptul şi funcţiile finanţelor

5. Conceptul de finanţe. Esenţa şi structura.

6. Obiectul de studiu şi conţinutul disciplinei: Finanţe publice.

7. Legătura finanţelor publice cu alte ştiinţe economice şi sociale.

8. Funcţiile finanţelor publice şi rolul lor în economia modernă.

1. Conceptul de finanţe: esenţa şi structura.

Din punct de vedere etimologic cuvîntul “finanţe” îşi are originea din limba latină şi însemna “plata în bani”.

În secolele XIV-XV în Franţa circulau aşa expresii ca “financ” - o sumă de bani sau venit al statului, “finaces” – patrimoniul statului. În secolul XVI, în limba germană se folosea expresia “finaz” – plata în bani.

Conceptul de finanţe s-a conturat pe fundalul practicării formelor de exprimare bănească a diferitelor procese economice, sociale şi în legătură cu apariţia şi dezvoltarea primelor forme statale de organizare a societăţii. Conţinutul finanţelor reliefează procese de exprimare valorică şi mişcare a valorii sub formă bănească, pentru satisfacerea nevoilor de desfăşurare a diverselor activităţi.

Deci noţiunea „finanţe” reprezintă sume de bani sau conturi băneşti ce se administrează de către stat, persoane juridice sau persoane fizice ca şi formă sub care se realizează procesele de adunare şi distribuire a resurselor băneşti în cadrul activităţilor economico-sociale (impozitele, subvenţiile, alocaţiile).

Conceptul de finanţe poate fi privit sub două aspecte:

- în sens restrîns – vizează operaţiunile, procesele şi relaţiile economice efectuate în formă bănească, dar desemnînd în esenţă procesul de repartiţie al produsului naţional.

- în sens larg – conceptul de finanţe include ansamblul operaţiunilor băneşti legate nu numai de repartiţia produsului naţional, dar şi de formarea, circulaţia şi consumul produsului naţional.

Toate relaţiile economice dintre persoanele fizice şi juridice, în măsura în care se exprimă în formă bănească, reprezintă finanţele. Relaţia „bani – marfă, marfă – bani”, include suportul obiectiv al realizării proceselor financiare, de acumulare a resurselor în formă bănească şi de distribuire, utilizare a acestor resurse. În acest context, banul reprezintă un instrument de utilitate socială, devenit în prezent un drept de creanţă.

Finanţele – reprezintă procesele economice şi relaţiile sociale, tehnici specifice de procurare şi utilizare a resurselor băneşti pentru satisfacerea nevoilor privind activitatea persoanelor fizice, juridice inclusiv a statului. Conceptul contemporan al Finanţelor redat în schema 2.

La categoria generală de finanţe se include mai multe componente:

1. Finanţele private – această categorie financiară se caracterizează, în principal, prin faptul că participanţii la aceste relaţii şi procese sunt persoane fizice sau juridice a căror activitate se bazează pe proprietatea privată. Fondurile de resurse băneşti ce se administrează la nivelul acestor participanţi sunt destinate satisfacerii de nevoi proprii ale persoanelor respective. Capitalul întreprinderilor private serveşte desfăşurării activităţii respective şi realizării obiectivelor proprii.

2. Finanţele publice – se caracterizează prin participarea directă la procesele generale financiare ale statului ca beneficiar al resurselor băneşti acumulate şi în calitate de utilizator al resurselor respective.

Finanţele publice cuprind mai multe categorii financiare:

- bugetul de stat,

- asigurările sociale,

- creditul.

Caracteristica semnificativă a finanţelor publice constă în aceea că procesele şi relaţiile financiare respective se desfăşoară în legătură directă cu satisfacerea unor nevoi colective.

2. Obiectul de studiu şi conţinutul disciplinei „Finanţe publice”

Obiectul de studiu al „Finanţelor publice” trebuie să ia în considerare omul, trebuinţele şi preferinţele acestuia, determinările sociale la care el este supus. Din acest considerent „Finanţele publice” este o ştiinţă socială. În urma experienţei acumulate şi a cercetărilor efectuate au fost perfecţionate metodele de lucru folosite în practica financiară. În acest context se poate vorbi de caracterul obiectiv al existenţei finanţelor şi ca rezultat apariţia unei ştiinţe care utilizează fondurile publice;

Trebuie deci să subliniem că obiectul de studiu al „Finanţelor publice” în linii generale îl constituie:

1. Cheltuielile publice pentru furnizarea de bunuri şi servicii şi realizarea transferurilor cu scop social.

2. Veniturile publice, ce au ca sursă principală impozitarea.

3. Împrumuturile publice şi datoriile publice.

Studiind „Finanţele publice”, trebuie să ţinem cont şi de faptul că acestea formează expresia fenomenelor politice şi sunt determinate de acestea.

În teoria economică conţinutul economic al “Finanţelor publice” este abordat în mod diferit:

1. Teoria clasică (A. Smith, D. Ricardo, A. Wagner) – statul – “paznic de noapte”, deci, funcţia principală este – apărarea ţării. Finanţele publice aveau ca scop asigurarea resurselor necesare pentru întreţinerea instituţiilor publice, şi cea mai principală problemă era menţinerea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare.