Piața de capital

Curs 1

Piata de capital – definitie, concept, caracteristici

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - catre cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare).

Se poate afirma despre piata de capital ca este specializata în efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau sunt atrase de pe pietele altor tari, unde resursele de capital depasesc necesitatile financiare interne de acoperit sau autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare-interne.

Aceste definitii nu acopera în întregime activitatea de pe piata de capital, tinând cont de locul si rolul pietei de capital în ansamblul, mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare stricta între piata de capital si piata financiara, cele doua notiuni fiind interdependente, prin includerea sau completarea reciproca, în functie de reglementarile fiecarei tari în parte.

Se pot delimita însa doua moduri de definire a pietelor (de capital si financiara):

> Abordarea europeana, bazata pe sistemul bancar, în care bancile (ca operatori specifici) sunt prezente pe ambele tipuri de piete si în care se regaseste urmatoarea structura pentru piata de capital:

- piata monetara -> capitaluri atrase pe termen scurt si mediu;

- piata ipotecara -> capitaluri atrase în special pentru construirea de locuinte

- piata financiara -> pentru emisiunea, plasarea si tranzactionarea

titlurilor de capital pe termen lung;

Piata monetara este piata capitalurilor pe termen scurt si mediu, fiind reprezentata de piata interbancara si de cea a titlurilor de creanta negociabile.

Piata ipotecara este specifica finantarii constructiilor de locuinte, pe care actioneaza organisme ce acorda împrumuturi sub forma creditului imobiliar, case de refinantare a fondurilor bancilor creditoare si bancile ipotecare.

Piata financiara este piata capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de

capitaluri. Piata financiara este cea pe care se cumpara si se vând active financiare, fara a fi schimbata natura lor.

- Abordarea anglo-saxona, bazata pe manifestarea libera a cererii si ofertei pe fiecare tip de piata în parte si care prezinta instrumente, operatori si institutii de reglementare si supraveghere specifice si în care piata financiara cuprinde:

- piata de capital -> pentru capitaluri pe termen mediu si lung;

- piata monetara -> pentru capitaluri atrase si plasate pe termen scurt.

In fapt, organizarea institutionala a pietelor este data de trei elemente:

a. instrumentele folosite de fiecare piata;

b. operatorii specifici;

c. mecanismul de piata cu regulile sale specifice.

Spre deosebire de pietele monetare, unde instrumentele se negociaza pe termen scurt, piata de capital se caracterizeaza prin tranzactii pe termen mediu si lung cu valori mobiliare specifice: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur si derivate pe baza acestora - contracte options, futures (care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa în ultimii ani).

Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si ele releva caracterul dual al economiei de piata, respectiv procese materiale de producere a bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea productiei si economie simbolica sau financiara, adica procese de tip informational, reprezentate de miscarea banilor si hârtiilor de valoare.

În sensul economic, activul defineste un bun care are valoare pentru detinatorul acestuia. O alta acceptiune a activului este valoarea comerciala sau de schimb obtinuta de afaceri, institutii sau persone fizice.

Activele ca un bun în functie de natura produsului de valorificare se prezinta sub doua forme:

- active reale formate din bunuri corporale si incorporale integrate în circuitul economic generând pentru posesor venituri viitoare sub forma de profit, renta, chirie, etc.

- activele financiare materializate în înscrisuri (hârtii de valoare, înregistrari în cont) care ofera detinatorilor drepturi banesti si drepturi asupra unor venituri viitoare (dobânzi, dividente, prime, etc.)

Activele financiare în functie de o anumita institutie care înlesneste valorificarea lor în activitatea utilizatorilor, de exemplu bancile, se grupeaza în active bancare si active nebancare. Activele bancare sunt încrucisari rezultate din operatiunile bancilor si institutiilor asimilate caracterizate prin lipsa negociabilitatii, a veniturilor viitoare sub forma de dobânzi si grad ridicat de siguranta (risc redus).

Activele financiare nebancare sunt rezultate din operatiunile de plasament (investitii) caracterizate prin negociabilitate, venituri suplimentare sub forma de dobânzi, dividente si prezenta riscului.

Se constata ca obiectul plasamentului (investitiei) îl constituie activele financiare nebancare care se subdivid în:

- active de capital rezultate din plasamente pe termen lung prin asocierea detinatorului la riscul afacerii si care îi dau dreptul la obtinerea veniturilor viitoare;

- activele monetare rezultate din plasamente pe termen scurt cu un grad ridicat de lichiditate;

- active hibride care prezinta caracteristici bancare si nebancare (de exemplu certificatele de depozit).

Titlurile financiare reprezinta modul de existenta a activelor nebancare si pot fi definite prin câteva elemente.

În primul rând, titlurile financiare sunt exprimate printr-un înscris-sub forma materiala sau ca înregistrare electronica. Din acest punct de vedere, ele fac parte din categoria titlurilor de credit.

În al doilea rând, titlurile financiare pe termen lung (actiunile si obligatiunile) au un rol deosebit în circuitul economico-financiar. Ele permit transformarea unor valori imobiliare prin esenta lor (pamânt, cladiri, bunuri de echipament) în valori mobiliare prin natura lor (actiuni etc).

În al treilea rând, titlurile financiare au o valoare. Detinatorul unui titlu financiar se afla în pozitia de investitor: el a achizitionat titlul contra bani, optând pentru valorificarea în acest fel a fondurilor sale, asumându-si un risc corespunzator. Practic, titlurile financiare sunt drepturi asupra unor venituri viitoare, dobândite de cumparatorul titlurilor la achizitionarea acestora.