Politici Monetare și de Credit

Politica monetara promovata de BNR în perioada de dupa 1990 si implicatiile sale

Procesul de tranzitie la economia de piata a presupus, în mod firesc, si mutatii semnificative în politica monetara promovata de BNR.

Ca urmare a inflatiei ridicate, agravate în contextul liberalizarii în etape a preturilor din economia româneasca, politica monetara promovata de BNR a avut un pronuntat caracter restrictiv (mai ales în perioada 1993-1997). Desi BNR a majorat semnificativ ratele de dobânda la creditele de refinantare, urmarind sa le stabileasca la un nivel real pozitiv, ele au ramas la nivele real negative (perioada 1993-1998) si au avut un rol modest în calitate de instrument de politica monetara.

Evolutia ratelor de dobânda practicate de BNR si de bancile comerciale, în perioada 1993-1998, poate fi urmarita pe baza datelor din tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 5: Evolutia ratelor de dobânda practicate de BNR si de bancile comerciale, în perioada 1993-1998

....

Sursa: Raportul anual al BNR, 1998

Pe baza datelor din tabelul prezentat anterior se pot desprinde urmatoarele concluzii:

- marja dobânzilor practicate de BNR în perioada analizata a fost superioara celei practicate de bancile comerciale, ceea ce a condus la obtinerea de catre banca centrala a unor rezultate financiare pozitive, semnificative, care însa s-au reflectat, prin filiera sistemului bancar, în costurile agentilor economici titulari de credite;

- nivelul dobânzilor pasive practicate de BNR s-a situat cu mult sub nivelul ratei inflatiei, fiind astfel un factor de decapitalizare a bancilor;

- nivelul scazut al dobânzilor pasive practicate de bancile comerciale, precum si situarea lor cu mult sub nivelul ratei inflatiei (mai ales în anii 1993, 1994, 1997) a determinat decapitalizarea agentilor economici cu excedent temporar de lichiditati, frânarea procesului de economisire în moneda nationala si slabirea încrederii în aceasta.

Pe ansamblul perioadei 1993-1998, eficienta politicii monetare promovata de BNR a fost scazuta, mai ales ca urmare a întârzierii reformelor structurale. În conditiile predominarii întreprinderilor si bancilor cu capital de stat, rezultatele accentuarii restrictivitatii politicii monetare au fost contrare asteptarilor. Desi ratele de dobânda s-au situat la un nivel extrem de ridicat, întreprinderile de stat au continuat sa contracteze împrumuturi, generând astfel un volum semnificativ al creditelor restante. Pe de alta parte, agentii economici cu capital privat au fost puternic afectati, în conditiile în care – ca urmare a slabei dezvoltari a pietei de capital -, singura alternativa de finantare era creditul bancar.

Din anul 1998, politica monetara restrictiva a BNR a condus la temperarea semnificativa a inflatiei si a reusit sa atenueze considerabil anticipatiile inflationiste, precum si impactul asupra preturilor generat de ajustarile fiscale.

Regimul de politica monetara al BNR a fost cel de urmarire a agregatelor monetare având ca obiectiv intermediar (specific) controlul masei monetare (M2), iar ca obiectiv operational controlul bazei monetare (M0), în vederea realizarii obiectivului sau final, si anume asigurarea stabilitatii monedei nationale.

Politica monetara restrictiva promovata de BNR a avut rezultate pozitive, în special, cu începere din anul 2000, în contextul reformelor întreprinse în economie.

Procesul de dezinflatie si cresterea competitiei pe piata bancara din România au determinat institutiile de credit sa reduca atât dobânzile active si pasive pentru operatiunile în lei cât si marja dintre acestea (a se vedea datele din tabelul urmator).

Tabelul nr. 6: Evolutia ratelor medii ale dobânzilor active si pasive practicate de institutiile de credit (pentru operatiunile în lei), precum si a marjei dintre acestea, în perioada 2000 – nov. 2005 (% pe an)

....

Sursa: Buletinul lunar nr.11 al BNR, 2005, p.22

Un indiciu semnificativ al progreselor înregistrate de piata bancara româneasca îl reprezinta cresterea însemnata a ponderii creditului neguvernamental în PIB (de la 9,3% în anul 2000 la 17,5% în anul 2004), care ilustreaza o schimbare pozitiva în atitudinea institutiilor de credit fata de economia reala si revenirea la functia traditionala de intermediere financiara.

Refacerea procesului de intermediere financiara si deblocarea canalelor ratei dobânzii si creditului (componente principale ale mecanismului de transmitere a politicii monetare) au fost determinate de schimbarile intervenite în comportamentul ofertei si al cererii de credite.

Astfel, în calitate de ofertante de credit, bancile s-au îndreptat spre aceasta categorie de investitii din dorinta de a substitui pierderile din scaderea randamentelor la plasamentele neriscante (la BNR si în titluri de stat) si, totodata, ca urmare a perceptiei unei relative scaderi a riscului de dobânda datorita cresterii predictibilitatii evolutiei dobânzilor în economie.