Sistemul Fiscal

Sistemul fiscal, alături de alte sisteme (monetar, de credit, financiar), urmăreşte realizarea obiectivelor politico-economice şi sociale ale statului.

Atunci când sistemul fiscal devine o frână în realizarea acestor obiective de ordin economic şi social, societatea reacţionează pentru schimbarea lui şi impune ceea ce se cheamă reformă fiscală.

Există cel puţin două abordări ale conceptului de sistem fiscal:

- o primă abordare priveşte sistemul fiscal ca fiind totalitatea impozitelor ce se prelevă într-un stat;

- o altă abordare pune accentul pe elemente definitorii ale sistemului fiscal şi relaţia dintre elementele ce compun acest sistem.

Conform primei abordări, unii autori arată că sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de ia persoane fizice şi juridice, impozite şi taxe ce alimentează bugetele publice.

Orice sistem fiscal prezintă următoarele caracteristici:

- exclusivitatea aplicării impozitelor şi taxelor;

- autonomia tehnică de aplicare a impozitelor şi taxelor.

Suveranitatea fiscală presupune faptul că fiecare stat suveran are libertatea deplină a alegerii sistemului fiscal, definirea impozitelor care-1 compun, stabilirea contribuabililor, definirea masei impozabile, dimensionarea cotelor de impunere, fixarea termenelor de plată, acordarea de facilităţi fiscale, sancţionarea abaterilor de la prevederile legii fiscale, soluţionarea litigiilor dintre administraţia fiscală şi contribuabili.

Continutul impozitului si taxelor

Impozitul reprezintă plata bănească, obligatorie, generală, definitivă şi nereciprocă, efectuată de persoane fizice şi juridice în favoarea bugetului de stat în cuantumul şi la termenele precis stabilite de lege, rară obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat.Plata impozitului are caracter obligatoriu, pentru toate persoanele fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere. Dreptul de a institui impozite îl are statul, care îl exercită, de regulă, prin organele puterii centrale (Parlamentul), iar uneori şi prin organele administraţiei de stat locale (ale departamentelor, districtelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor).

Sursa din care se plăteşte impozitul este diferită în funcţie de forma pe care o îmbracă venitul realizat de persoanele fizice sau juridice. Pentru muncitori şi funcţionari sursa impozitului o constituie salariul, pentru agenţii economici - profitul, pentru proprietarii funciari - renta, pentru deţinătorii de hârtii de valoare - venitul produs de acestea care îmbracă forma dividendului sau a dobânzii.Sumele încasate la bugetul de stat cu titlul de impozit au caracter definitiv şi nerambursabil.Spre deosebire de impozit, taxa reprezintă, în general, suma de bani plătită de o persoană fizică sau juridică, pentru un serviciu prestat plătitorului de către stat sau instituţiile sale. Noţiunea de taxă provine din limba greacă de la cuvântul "taxis" sau din limba franceză de la cuvântul "taxe" cu înţelesul de fixare impozit. Nu se poate pune semnul egalităţii între costul serviciului efectuat de către stat sau instituţiile sale în favoarea persoanelor fizice şi juridice şi suma percepută cu titlul de taxă. De regulă, taxa conţine pe lângă costul serviciului prestat şi unele elemente de impozit.Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice.