Geografie Urbană

CURS 1 GEOGRAFIE URBANĂ.EVOLUTIE

Geografia urbană morfogentică apare la sf sec. XIX, atingând apogeul în anii 1920-1930. Această abordare a pus accentul pe studiul morfologiei si al formei urbane.

Geogr. urbană functională începe în 1920-1930 si elaborează analiza spatiilor functionale din interiorul oraselor si schimbărilor intervenite în timp. Walter Christaller elaborează TEORIA LOCURILOR CENTRALE stabilind astfel care este natura relatiilor existente între oras si sat. Urm. etapă este geo. urbană cu geneze culturale initiată odată cu ap. lucrării lui Passarage intitulată PEISAJELE URBANE ALE PĂMÂNTULUI. Conceptul de bază este acela că în cadrul tipurilor de culturi asemănătoare orasele vor avea trăsături asem., fen.urban fiind generat de traditia culturală. Ex: orasul latino-american

Geogr. urbană cu caracter social-geografic care tratează aspectele mobilitătii în asezări mari, locurile de muncă, spatiile cu functie comercială, arealele de petrecere a timpului liber. Geogr. urbană cantitativă analizează modelele geo-statistice făcând leg. între teorie si modelele de dezv.urbană. Geogr. urbană comportamentală face leg. dintre tipurile de spatii si areale prezente în cadrul unui oras si grupurile sociale detinătoare a spatiilor importante din orasele respective. Geogr. urbană aplicativă- cea care este menită să stabilească directii în planificarea si reînnoirea oraselor.

CURS 2-3 ORIGINILE SI EVOLUTIA ORASELOR

Primele orase au apărut într-o zonă numită Semiluna Fertilă (Fertile Crescent), corespunzătoare Mesopotamiei. Aparitia lor a avut loc în jurul anului 5000 î.Hr. La baza ap oraselor a stat existenta unui curs imp de apă care a permis alimentarea oamenilor cu apă, practicarea agriculturii si chiar inventarea ulterioaraă a primelor sisteme de irigatii.

Atunci când necesarul local de produse agricole a fost acoperit prin intermediul productiei locale si dat. faptului că oamenii nu cunosteau metode de conservare si depozitare a hranei, o parte din produsele agricole au fost oferite pt a se realiza schimbul cu alte tipuri de materiale din asezările învecinate. În acest fel o parte din pop ocupată în agricultură si-a găsit o altă ocupatie. Aceasta a fost schimbare amajoră care a dus la transf satelor în orasele antichitătii.

Atunci când s-a obtinut + valoarea, iar bunurile tb înmagazinate si împărtite, oamenii au tb să inventeze metode de cuantificare si de numărare a ceea ce aveau. Din această cauză a fost înfiintat alfabetul, iar apoi nr si matematica. Detinătorul acestor cunostiinte era repr de către elita urbană, cea care împărtea bunurile. La baza conducerii celor mai multe orase ale antichitătii a stat teocratia, adică conducătorul era atât preotul, cât si împăratul suprem.

Primele orase au apărut pe fluviile Tigru si Eufrat în Mesopotamia. Despre ele avem dovezi, referitoare la Sumer si Akadia, sit în N Mesopotamiei. Subsecvent au apărut si alte orase mesop. cum ar fi Ur, Uruk, Kis, Sagash, Eridu, Babilon. Despre aceste oraase nu se stie foarte mult însă orasul Ur este cel mai cunoscut. Sir Leonar Wooley a fost acela care a studiat orasul Ur, atribuindu-i în anul 2000 î.Hr. 34.000 loc.

Din Mesopotamia modul de viată urban a fost transmis într-o altă zonă care oferea conditii asemănătoare, Valea Nilului, Egiptul Antic. Conform unor scrieri egiptene ale timpului, orasele au apărut în jurul anului 3000 î.Hr./3100. Nu se stie dacă fen urban din Valea Nilului a fost o creatie locală sau a fost împrumutat din Mesopotamia. Princip orase prezente în V Nilului în această per au fost Teba si Memphis.

Urm. zonă în care a fost difuzat fen urban, a fost Valea Fl Indus, în jurul anului 2500 î.Hr., cu orasele reprezenative Mohenjo Daro, Harappa. În urm 1000 de ani au apărut atât orasele mediteraneene si europene cât si cele ale Chinei antice (Anyan si Chenghou). Civilizatiile andine nu au supravietuit datorită faptului că nu au avut o civilizatie urbană adevărată. Prin urmare nu cunosteau scrisul, iar fără scris nu au putut să isi transmită religia, cultura.

Persii au avut o contributie importantă la difuzarea fen urban punându-si amprenta în sec.6 si 5 î.Hr. prin expansiunea Imp Persan si formarea unor orase imp ale antichitătii pe locurile unor vechi sate. Lor li se dat formarea oraselor Toprakkala, Merv, Marakanda, orase formate prin transf unor sate.

În India un rol imp l-au avut maurii care în jurul sec 4 î.Hr. au extins imperiul lor spre S spre Ceilong contribuind la formarea unor orase: Ajanta si Kanchi. În China, în timpul dinastiilor Chin si Han din sec. 3 îHr. până în sec 3 dHr. viata urbană s-a dezvoltat impetuos în special în S si V-ul imperiului. O contributie imp a avut-o dezv marelui Drum al Mătăsii de-a lg căruia au apărut adev oaze urbane. Dintre aceste orase putem aminti: Suchow, Kotan, Kashgar. De asemenea tot atunci a apărut orasul Nanking ce ulterior va continua traditia urbană transformându-se în Peching.

O altă contributie esentială la dezc urbană au avut-o fenicienii. Acest imperiu a devenit imp începând cu al 2-lea mileniu d.Hr., extinzându-se spre V si formând adev orase în N Africii si până în V Spaniei. Fenicienii erau imp comercianti, sit de obicei pe tărmurile mărilor princip., dobândind în timp tehnica constructiei de vase. De asemenea erau mari mestesugari de arme. (LORZII MEDITERANEI)