Învelișul Geografic

Învelişul geografic. Definiţie

În partea superioară a Pământului, acolo unde se întrepătrund şi interacţionează geosferele externe (scoarţa, hidrosfera, atmosfera, biosfera şi antroposfera), s-a format un înveliş calitativ diferit, a cărui caracteristică principală este favorabilitateapentru viaţă, pentru viaţa şi activitatea omului. Acesta este învelişul geografic, constituit treptat în timp (etapa prebiogenă, etapa biogenă, etapa antropică) ca o sinteză unică, structurală şi funcţională, a învelişurilor terestre (geosferelor) "simple".

Limitele învelişului geografic

Limitele învelişului geografic, discutate mult în ştiinţă, pot fi considerate astfel: limita inferioară –discontinuitatea Mohorovičičdintre scoarţă şi astenosferă (7-80 km), limita superioară – stratul de ozon din stratosferă (25-40 km). Grosimea medie a învelişului geografic este de circa 70 km, variaţiile fiind date de adâncimea variabilă la care se găseşte discontinuitatea Moho.

Limitele şi structura învelişului geografic ( I. Mac, 2000)

Învelişul geografic ca domeniu de studiu al geografiei

Învelişul geograficeste domeniul (obiectul) de studiu al geografiei. Literatura de specialitate consemnează şi alţi termeni pentru desemnarea domeniului de cunoaştere geografică, ceea ce reflectă progresele făcute în gândirea geografică universală: suprafaţa terestră, învelişterestru, landşaft, peisaj

geografic, mediu terestru, mediu geografic, învelişterestru superior, geosferă superioară, geoecosferă, complex teritorial (de la localitate la planetă), geosistem. Cea mai largă circulaţie o au termenii de învelişgeografic, mediu geograficşi geosistem.

Trebuie precizat că ultimul termen nu exprimă obiectul cunoaşterii ştiinţifice, ci modul de abordare al acestuia, respectiv concepţia sistemică de cercetare a realităţii geografice. Aşadar, geosistemuleste un concept metodologic, iar geografia, aşa cum afirmă profesorul I. Mac (2000), nu poate fi definită ca "ştiinţă care studiază geosistemul", ci "ştiinţa care studiază învelişul geografic ca geosistem".

Trăsăturile învelişului geografic

Învelişul geografic are structura şi funcţionarea sistemului. Interpretarea realităţii geografice ca o lume sistemică este o caracteristică a cercetării ştiinţifice de astăzi. Teoria sistemelor a început să se aplice în geografie la mijlocul secolului XX.

Abordarea sistemică a permis trecerea de la analiza empirică la un nivel înalt de abstractizare în înţelegerea esenţei învelişului geografic. Pământul, învelişul geografic, geosferele "simple", elementele constitutive, sunt structuri (respectiv sisteme) de diferite scări de organizare a materiei, care sunt în aceleaşi timp părţi şi întreguri.

Învelişul geografic, ca structură sistemică de rang superior, include deci numeroase părţi sau subsisteme. De aici una din cele mai importante trăsături a învelişului geografic –aceea de a fi un sistem unitar, un sistem deschis.