Protecția Cadrului Natural al Deltei Dunării

Conservarea conditiilor naturale si a monumentelor culturale si istorice se înscrie între preocuparile de baza ale statului nostru: “Este necesar sa luam masuri riguroase pentru combatarea noxelor industriale, preîntîmpinarea poluarii apei si aerului, protectia padurilor, lacurilor, râurilor, muntilor, a lacurilor considerate monumente ale naturii.”

Pornindu-se de la caracterul de unicat al Deltei Dunarii s-au accentuat preocuparile privind protejarea mediului înconjurator, utilizarea rationala a resurselor si pastrarea echilibrului sau ecologic.

În privinta deltei, cercetarile tehnico-stiintifice au pus în evidenta doua relatii fundamentale din punct de vedere ecologic, relatii care afecteaza un areal ce depasestecu mult limitele geografice proprii, si anume:

- pozitia cheie pentru ecologia faunei piscicole din Lunca Dunarii si zona litorala a Marii Negre;

- pozitia cheie în viata avifaunei migratoare din Europa, delta aflându-se la încrucisarea principalelor trasee de migrare a pasarilor.

În cadrul continentului European, Delta Dunarii îsi pastreaza, în mare masura, biotopul natural având astfel o însemnatate exceptionala sub raport ornitologic si al factorilor morfologici si climatici care au facut din ea o însemnata rezervatie, cu multe specii de animale si vegetale rare. Aceste caracteristici au facut ca delta sa fie considerata absolutul originala în comparatie cu toate zonele turistice de prim rang ale tarii noastre.

Dar existenta deltei ca mediu natural inedit, respective ca zona turistica de mare atractie, este în dependenta de mentinerea în cadrul sau a unui echilibru natural între toti factorii care-l compun, echilibru ce se va mentine numai într-o protejare judicioasa a tuturor acestor factori. Interventia excesiva asupra unuia sau altuia dintre ei poate duce în mod inevitabil la schimbari structurale importante, ireversibile, cu urmari directe pentru flora si fauna si îndeosebi pentru pasarile migratoare aflate în sistemul cailor de pasaj, în care acest tinut este integrat de mii de ani. În final, toate aceste modificari ar putea periclita echilibrul ecologic si implicit potentialul turistic al Deltei Dunarii.

În scopul mentinerii cadrului natural al Deltei Dunarii s-a stability prin mai multe acte normative, ca întraga activitate de cercetare si exploatare economica a acesteia sase faca prin respectarea cu strictete a echilibrului sau ecologic. Un prim pas pe aceasta linie s-a facut prin delimitarea în cadrul teritoriului deltei a trei mari rezervatii naturale, care ocupa circa o zecime din suprafata deltei, cuprinzând formatiuni geologice si geografice, asociatii vegetale caracteristice, precum si a unor refugii si locuri de ciubarit sâi de popas pentru pasarile migratoare. Rezervatiile naturale, în suprafata de 41500 ha, au fost delimitate în cele trei biotopuri diferite ale deltei, si anume: în delta fluviala, în delta maritima, si în complexul lagunar Razim-Sinoe.

Rezervatiile naturale Rosca – Buhaiova – Hrecisca si Letea, alaturi de Parcul national Pietrosu Mare al Rodnei, au fost incluse în reteaua mondiala a rezervatiilor biosferei, care numara acum 177 de ecosisteme representative de pe toate continentele lumii. Aceasta decizie a fost luata în cadrul programului international de studii “Omul si biosfera” de pe lânga UNESCO, ca o recunoastere a importantei stiintifice exceptionale a rezervatiilor naturale românesti, a bogatiei si variaetatii elementelor de flora si fauna care au permis viata aici din timpuri imemorabile, a capacitatii lor de a conserva echilibrul ecologic la parametrii initiali.

Rezervatia Rosca – Buhaiova – Hrecisca este situata în delta fluviala, la nordul ghiolului Matita, si ocupa o suprafata de 15400 ha. Nucleul acestei rezervatii îl constituie baltile stuficole Rosca si Buhaiova; rezervatia este înconjurata de o zona de protectie, asa-numita zona-tampon, care cuprinde perimetrul Babitei din estul ghiolului Chilia si ghiolul Merheiul Mare.

Rezervatia reuneste biotopuri variate: mlastini stuficole, gholuri, plauri plutitori sau fixati, grinduri fluviale, marginea vestica a grindului Letea, precum si partea estica a grindului Chilia. Pe plaur, care aici cunoaste o dezvoltare deosebita, s-a stabilit singura colonie de pelicani (Pelecanus anocrotalus) comuni din Europa, iar în colonii mici sau mai mari si moxte, traiesc cormoranii mici, lopatarii, stîrci albi (egrete mari), stîrci galbeni, stîrci rosii, tiganusi.În padurea Letea clocesc buha, codalbul, serparul si sorecarul.

Pastrarea acestui biotope si, în primul rând, a florei si faunei sale constituie obiectul principal al acestei rezervatii.

Rezervatia Perisor – Zatoane este situata în delta fluvio-maritima, în zona Zatoanelor, la estul depresiunii Dranov, îantre grindul Palade si tarmul marii, si ocupa o suprafata de 14200 ha. Caracteristica acestei rezervatii, în care se întalnesc în succesiune grinduri marine tinere, lacuri si zone mlastinoase, o constituie întrepatrunderea apelor marine cu cele fluviale. Acest fenomen se resfrânge asupra vegetatiei si faunei acvatice a caror dezvoltare este determinata de structura solului si salinitatea apei. Rezervatia se afla într-una din cele mai vechi zone ale deltei si este alcatuita din dune de nisip, între care s-au format balti cu o forma alungita, în mare parte înnamolite sau înnisipite, acoperite cu stuff sau alte plante de mlastina, cum sânt lacurile Zatonul Mare si Zatonul Mic.