Regiunea Turistică Oltenia de Nord

1. Caracteristici generale

Este una dintre cele mai complexe, având nu numai o mare încărcătură de obiective turistice, dar şi multe dotări cu grad de înoire diferit ceea ce care facilitează activităţi turistice în forme variate dar pe tot parcursul anului.

Cuprinde mai întâi dealurile şi depresiunile subcarpatice de la vest de Olt, valea Oltului, Podişul Mehedinţi şi porţiuni din unităţile naturale limitrofe acestora.

Astfel în nord se ataşează rama Carpaţilor Meridionali alcătuită din mai multe culmi apaţinând câtorva masive. De o parte şi de alta a Oltului sunt Masivul Cozia (1668 în vârful Ciuha Neamţului) şi Culmea Năruţ cu altitudini medii, dar care datorită alcătuirii geologice se impun prin masivitate, creste şi abrupturi. Până la Olteţ urmează culmea calcaroasă Vânturariţa-Buila din Munţii Căpăţânii, cu altitudini de 1800 m, dar care se termină spre Subcarpaţi prin versanţi abrupţi. Între Olteţ şi Motru se găsesc culmile din sudul munţilor Parâng şi Vâlcan, cu înălţimi de 1800-2000 m, cu versanţi povârniţi, cu păduri şi păşuni, dezvoltaţi pe şisturi cristaline şi calcare. De la Motru la Dunăre sunt Munţii Mehedinţi, formaţi predominant din calcare, aici impunându-se peisajul carstic.

În Subcarpaţii dintre Olt şi Bistriţa domină un ansamblu de dealuri bine împădurite, la altitudini de 500-800 m, ce se desprind de sub munte şi care sunt alcătuite din strate de gresii, marne, argile uşor cutate sau monoclinale. Între ele eroziunea a creat bazinete depresionare (unele la contactul cu muntele – Cheia- Olăneşti, altele în sud la limita cu Podişul Getic-Ocnele Mari, Govora) în care se află sate în care ocupaţiile de bază ale locuitorilor sunt creşterea animalelor, exploatarea lemnului şi a materialelor de construcţii.

La vest de Bistriţa, Subcarpaţii apar ca un sistem format din două şiruri de depresiuni separate de dealuri. Primul şir se află sub munte şi formează un culoar cu orientare est-vest, la altitudini de 300-400 m cu sate mari şi multe obiective turistice (Hurez pe Luncavăţ, Polovragi pe Olteţ, Baia de Fier pe Galben, Novaci pe Gilort, Crasna pe Blahniţa, Muşeteşti pe Amaradia, Bumbeşti pe Jiu, Stăneşti pe Şuşiţa, Runcu pe Sohodol, Pestişani pe Bistriţa, Tismana pe Tismana) ce sunt separate de şei joase sau culmi înguste la 500-550 m, în bună parte acoperite cu păşuni şi fâneţe. La sudul acestora se află dealuri împădurite cu înălţimi de peste 400 m (altitudinea maximă este în Măgura Slătioarei la 769 m) urmate de un al doilea şir de depresiuni cu caracter intracolinar (Câlnic-Târgu Jiu-Câmpu Mare) a căror vatră situată la 160-200 m este alcătuită din terase şi lunci extinse aparţinând Jiului, Gilortului şi unor afluenţi importanţi. Ele sunt dominate de versanţi povârniţi şi împăduriţi ai unor dealuri subcarpatice sau care aparţin Podişului Getic (Bran, Sporeşti )

La vest de Motru se află Podişul Mehedinţi, care deşi nu are o întindere mare prezintă un peisaj aparte cu şiruri de vârfuri ascuţite (cornete) dezvoltate pe calcare, bazinete depresionare (cu sate mici dar cu încărcătură etnofolclorică şi turistică tradiţională) sculptate în calcare sau la contactul acestora cu roci cristaline sau sedimentare, al platourilor cu păşuni, fâneţe sau păduri, al cheilor şi peşterilor. În sudul său, la contactul cu Dealurile Coşuştei, sunt mai multe depresiuni (cea mai mare este aceea în care află municipiul Drobeta Turnu Severin) separate de şei înalte şi culmi înguste.

În Podişul Getic, elementele de natură turistică se desfăşoară pe de-o parte pe culmile împădurite ce domină Subcarpaţii iar pe de alta se înşiră pe râurile principale spre sud, acestea constituie axe rutiere importante deţinătoare ale unui potenţial turistic cultural tradiţional. Văile formează culoare extinse la 150-200 m, cu terase şi lunci largi pe care se află situate numeroase aşezări umane aproape înlănţuite.

2.Potenţialul turistic

Pe ansamblu pentru turism sunt câteva caracteristici naturale şi sociale ce au importanţă distinctă şi anume:

-o alcătuire petrografică şi structurală variată, care în multe locuri se impune în peisaj. Se remarcă pereţii din gnaise şi şisturi cristaline din M.Cozia şi Culmea Năruţ; masivele calcaroase din sudul munţilor Căpăţânii, Parâng sau din Podişul Mehedinţi; concreţiunile grezoase sub formă de blocuri sferice de la Costeşti, stratele de pietrişuri şi nisipuri slab cimentate de la contactul Subcarpaţilor cu Podişul Getic în care şiroirea a creat reliefuri inedite; masivele de sare de mică adâncime de la Ocnele Mari şi Săcelu în care prin prăbuşirea salinelor au rezultat lacuri şi versanţi specifici; structura intens cutată şi fracturată din munte ce impune sălbăticie în peisaj (abrupturi, creste etc.) vis-a-vis de cea monoclinală din dealuri care dă suprafeţe abrupte şi platouri.

-un relief complex din care pentru turism atrag atenţia: versanţii abrupţi şi foarte accidentaţi ai culmilor ce coboară din munţii Cozia şi Năruţ sau Parâng şi Vâlcan; defileele înguste ale Oltului şi Jiului, cu meandre încătuşate, cu numeroase praguri şi stânci; mulţimea cheilor cu lungimi şi fizionomie variată create de aproape toate văile importante ce străbat barele de calcar din sudul Carpaţilor Meridionali; peşterile din masivele calcaroase cu dimensiuni variate şi stadii de evoluţie foarte diferite; depresiunile subcarpatice largi, cu terase pe care se desfăşoară majoritatea aşezărilor, mărginite de dealuri prelungi cu pâlcuri de pădure sau livezi; forme de relief ce stârnesc interes prin înfăţişarea inedită precum trovanţii din cariera de la Costeşti şi versanţii puternic ravenaţi de la Slătioara, microdepresiunile de tasare din arealele cu masive de sare.

-climatul favorabil unor multiple forme de activitate turistică. Pe fondul unei circulaţii active din sud şi nord-vest desfăşurarea şi structura reliefului joacă un rol esenţial, Carpaţii Meridonali constituind barieră pentru masele de aer sudice care pătrunzând prin culoarele de vale largi vor stagna în depresiunile subcarpatice. Pe versanţii dinspre Oltenia, prin descendenţa maselor de aer vestice, se facilitează producerea unor manifestări foehnale.

Climatul este blând, moderat, cu nuanţe ce-au permis menţinerea şi dezvoltarea asociaţiilor vegetale sudice balcanice şi mediteraneene. Regimul termic moderat se caracterizează, în regiunea deluroasă prin valori de 7-9,50C-media anuală, -2,50C - 30C în ianuarie şi 18-200C în iulie. Anual cad 700-900 mm precipitaţii cu valori mai ridicate în intervalele aprilie-iulie şi octombrie-noiembrie. Unele deosebiri topoclimatice apar evident între bazinele depresionare în raport cu dealurile. Aici se manifestă, în cea mai mare parte a anului, un climat mult mai blând, cu caracter sedatic, situaţie care a favorizat impunerea mai multor staţiuni balneoclimaterice.

Pe rama munţilor în dezvoltare altimetrică până la 1800m impune etajarea valorilor parametrilor climatici (temperaturile scad la 20C anual, -50C, -60C iarna şi 12-140C în iunie), creşte în acelaşi senscantitatea de precipitaţii şi mai ales ponderea celor solide). Deci, pe ansamblu topoclimate favorabile nu numai locuirii dar şi desfăşurării activităţilor turistice pe tot parcursul anului.

-Reţeaua hidrografică este reprezentată de râuri viguroase ce-şi au obârşiile în Carpaţi, care au creat culoare largi de vale, orientate dominant de la nord la sud, facilitând o infrastructură adecvată ce a înlesnit o circulaţie activă pe această direcţie. Pentru turism mai însemnate sunt lacurile amenajate pe unele râuri (pe Olt la Cozia, Călimăneşti, Dăeşti, Rm. Vâlcea, Govora; pe Jiu, în curs de amenajare la Târgu.Jiu şi Bumbeşti; pe Dunăre la Gura Văii ), altele au origine carstosalină (Ocniţa, Săcelu). Există numeroase izvoare minerale unele şi termale şi mezotermale( la Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti, Govora, Săcelu); izbucuri în regiunile carstice (Izverna, în Podişul Mehedinţi, rama munţilor Mehedinţi, Runcu din Munţii Vâlcan etc.).