Biochimie Semestrul 2

Vitaminele sunt substanţe chimice de origine exogenă, indispensabile funcţionării normale a organismului animal. Alături de enzime şi hormoni ele se găsesc în organism în cantitate mică, influenţează creşterea, dezvoltarea şi desfăşurarea normală a proceselor metabolice; participă la reglarea funcţiilor celulare, îndeplinesc rol de cofactori enzimatici, intervin în procesele de oxido-reducere din organism, etc.

Principala sursă de vitamine pentru organism o constituie plantele; ca sursă secundară de vitamine trebuie menţionată flora bacteriană intestinală precum şi o serie de organe, ţesuturi, lichide de origine animală în care vitaminele se concentrează sau depozitează.

Organismul îşi procură vitaminele ca atare sau sub formă de provitamine.

Lipsa sau insuficienţa vitaminelor din organism determină tulburări metabolice şi apariţia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze.

O serie de vitamine joacă un rol important în reacţiile biochimice catalizate de enzime, funcţionând în calitate de cofactor (intră în structura enzimelor). Vitaminele cu rol de cofactor participă direct în manifestarea activităţii enzimelor respective fie ca vitamine propriu-zise, fie ca derivaţi ai acestora sub formă de esteri fosforici sau pirofosforici şi nucleotide.

Nomenclatura şi clasificare

Sub aspect chimic, vitaminele sunt substanţe micromoleculare foarte heterogene.

Prima vitamină a fost descoperită de C. Funk în 1911, care a reuşit să izoleze din tărâţele de orez o substanţă ce vindeca boala beri-beri şi care a fost numită vitamină, adică vitamină vitală.

I s-a dat numele de vitamină deorece substanţa respectivă (vitamina B1) conţinea azot aminic şi era considerată indispensabilă.

Vitaminele se denumesc cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, etc.). În cadrul aceleaşi clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor: De exemplu, vitamina D se găseşete sub mai multe forme: D2, D3, complexul de vitamine B cuprinde vitaminele B1, B2, B3, B6, B12

După structura chimică se denumesc:

- acid ascorbic (vitamina C);

- tiamină (vitamina B1);

- riboflavină (vitamina B2);

- piridoxină (vitamina B6);

După rolul fiziologic ce-l îndeplinesc în organism, vitaminele se clasifică astfel:

- vitamina antihemoragică (vitamina K);

- vitamina antiberi-beri (vitamina B1);

- vitamina antirahitică (vitamina D);

- vitamina antisterilităţii (vitamina E);

- vitamina antiscorbutică (vitamina C).

După solubilitatea acestora în apă sau în solvenţi organici, vitaminele se clasifică în:

- vitamine hidrosolubile;

- vitamine liposolubile.

Vitamine hidrosolubile

Vitaminele hidrosolubile sunt substanţe foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile în apă şi insolubile în solvenţi organici. Din această grupă fac parte: vitamina C, vitaminele B, biotina, acidul folic, acidul paraaminobenzoic, etc.

Vitamina C sau acidul ascorbic este cea mai răspândită vitamină din natură.

Se găseşte în toate plantele. Sursele principale de vitamina C, din hrană, sunt legumele, zarzavaturile şi unele fructe. O cantitate foarte mare de vitamina C se găseşte în măceş (mai ales in fructele de culoare roşu închis), şi în coacăzele negre.

Sunt bogate în vitamina C: căpşunile, portocalele, lămâile, mandarinele, roşiile, varza (nu numai proaspătă, ci şi murată, dacă ea se conservă corect), mărarul, ceapa verde, verdeaţa de pătrunjel şi alte zarzavaturi proaspete, hreanul. În cartofi nu se găseşte prea multă vitamina C, dar cartoful ocupă un loc important în hrana zilnică şi de aceea reprezintă una din sursele principale de vitamina C din hrană.

În majoritatea produselor care conţin vitamina C se găseşte şi vitamina P, care intensifică acţiunea vitaminei C.

Vitamina C este un compus chimic labil (puţin stabil). Ea se distruge extrem de rapid în prezenţa oxigenului din aer, în cazul încălzirii în mediu neutru sau alcalin. De aceea, în urma prelucrării culinare a alimentelor, o parte din vitamina C de obicei se pierde. Prin fierbere, vitamina C se distruge.

Din punct de vedere chimic, vitamina C este o γ-lactona unui acid hexonic. Deşi se numeşte acid, nu are grupa carboxilică liberă, aceasta fiind blocată de legatura lactonică formată între C1 şi C4. Are o structură furanozică ce îi imprimă o mare reactivitate.

Prin oxidare lentă se transformă în acid dehidroascorbic, iar prin oxidare energică se transformă ireversibil în acid oxalic şi acid treonic.

Vitamina C sau acidul ascorbic exercită o influenţă pozitivă asupra metabolismului din organism, contribuie la o bună utilizare a proteinelor din hrană; ea este necesară pentru menţinerea integrităţilor pereţilor capilarelor.