Extras din curs

Este un fapt evident acela ca majoritatea aplicatiilor în domeniul economic utilizeaza date într-o forma sau alta. Aceste date sunt memorate adesea în una sau mai multe baze de date. Mediul Visual Basic poate crea, cu un efort de planificare si proiectare nu prea mare, programe puternice de gestionare a datelor. Unul din factorii cei mai importanti ai acestei planificari se refera la modul de organizare a datelor. O baza de date prost structurata poate sa conduca la esec chiar având cel mai bine gândit program, în schimb o baza de date bine proiectata poate usura mult munca programatorului.

Pentru a crea o structura de date bine organizata, va trebui sa ne familiarizam cu doua probleme:

1) Va trebui sa învatam cum sa proiectam o baza de date. În aceasta etapa va trebui sa decidem care date vor trebui incluse în baza de date si cum vor fi ele organizate;

2) Va trebui sa învatam modul de implementare a bazei de date proiectate în baza de date efectiva, propriu-zisa.

În acest capitol voi lua ca exemplu proiectarea si crearea unei baze de date care contine informatii cu privire la situatia la învatatura a unor studenti dintr-o anumita serie si an de studiu (note la diferitele discipline, absente, total credite obtinute, calculul mediei etc.). Pe baza ei vor fi exemplificate si alte notiuni din aceasta carte.

1.1. Elemente de proiectare a unei baze de date

Pentru a proiecta o aplicatie cu baze de date trebuie stabilite nu doar rutinele-program, pentru o performanta cât mai buna, ci trebuie acordata de asemenea o foarte mare atentie organizarii fizice si logice a modului de stocare a datelor. O buna proiectare a bazelor de date asigura urmatoarele:

- timp minim de cautare la localizarea unor înregistrari specifice;

- memorarea datelor în modul cel mai eficient posibil pentru a împiedica baza de date sa creasca exagerat de mult;

- actualizarea datelor într-un mod cât mai usor cu putinta;

- o suficienta flexibilitate pentru a permite includerea unor noi functii cerute de program.

La proiectarea unei baze de date trebuie avute în vedere mai multe obiective, care vor fi enumerate mai jos. Desi ar fi ideal sa poata fi împlinite toate aceste obiective de proiectare, în unele cazuri ele se exclud reciproc si ca trebui cautata o solutie optima. Cele mai importante obiective în proiectarea unei baze de date sunt:

- eliminarea datelor redundante;

- capacitatea de a localiza foarte rapid anumite înregistrari individuale;

- posibilitatea de a face îmbunatatiri usor de implementat pentru baza de date;

- pastrarea unei usoare întretineri a bazei de date.

Crearea unui proiect bun de baze de date implica urmatoarele sase etape:

1°. Modelarea aplicatiei

2°. Determinarea datelor necesare pentru aplicatie;

3°. Organizarea datelor în tabele si stabilirea relatiilor între acestea;

4°. Stabilirea cerintelor de indexare si de validare pentru datele respective;

5°. Crearea si memorarea interogarilor necesare pentru aplicatie;

6°. Revederea proiectarii.

În cele ce urmeaza vom lua în discutie etapele de mai sus.

1.1.1. Modelarea aplicatiei

Atunci când modelam o aplicatie, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa determinam sarcinile pe care aplicatia trebuie sa le rezolve. De exemplu atunci când tinem evidenta studentilor si a rezultatelor acestora la învatatura, se stie ca se doreste posibilitatea calculului mediei fiecaruia dintre acestia, a numarului total de credite cumulat de fiecare în parte si eventual anumite statistici pe ani, grupe, sex sau alte criterii. Determinând sarcinile ce trebuiesc rezolvate de catre aplicatie se creeaza asa-numita specificatie functionala. Atunci când aplicatia pe care o creati este chiar pentru dumneavoastra, probabil ca va sunt clare toate sarcinile pe care doriti ca aplicatia sa le efectueze. Totusi a scrie aceste sarcini într-un document de specificatii este o idee buna. Acest document va poate ajuta sa nu pierdeti din vedere nimic din ceea ce doriti ca programul sa rezolve. Daca însa aplicatia pe care o creati este pentru altcineva, o specificatie functionala poate deveni un acord, o întelegere cu utilizatorul, asupra a ceea ce aplicatia va trebui sa rezolve. Aceste specificari pot constitui jaloane de atins pe parcursul proiectarii aplicatiei.

Atunci când creati programul pentru altcineva, cea mai buna cale de a învata ce operatii trebuiesc efectuate este de a vorbi cu persoana (beneficiarul) în cauza si a pune întrebari. Ca un prim pas ar trebui aflat daca ei nu au deja un sistem pe care doresc sa-l înlocuiasca cu altul mai bun, sau daca au anumite rapoarte pe care doresc sa le obtina. Puneti apoi o sumedenie de întrebari, pâna când ati înteles scopurile utilizatorului pentru programul pe care vi-l solicita.

1.1.2. Determinarea datelor necesare pentru aplicatie

Dupa determinarea specificatiilor functionale pentru program se poate trece la determinarea datelor de care are nevoie aplicatia. În cazul aplicatiei propuse, cu privire la situatia la învatatura a unor studenti, va trebui sa cunoastem datele personale a fiecarui student, daca acesta este sau nu în regim cu taxa si daca si-a achitat sau nu taxele pentru anul în curs, inclusiv adresa sau telefonul la care acesta poate fi contactat în caz de neplata la timp a taxelor de scolarizare. Apoi trebuiesc cunoscute disciplinele si creditele aferente fiecarei discipline, respectiv notele obtinute la aceste discipline, datele examenelor si numele profesorilor care au dat notele. De asemenea, în cazul cerintei unor situatii pe grupe de studiu este necesar un index sau o interogare care sa afiseze studentii pe grupe, si în cadrul grupelor alfabetic. Se poate astfel observa ca modelul aplicatiei nu da doar indicii cu privire la datele necesare, ci defineste de asemenea alte componente ale bazei de date.

1.1.3. Organizarea datelor în tabele si stabilirea relatiilor între acestea

Unul din aspectele cheie a unei proiectari eficiente a bazelor de date este determinarea modului în care datele vor fi organizate în baza de date. Pentru o buna proiectare, datele trebuiesc organizate într un mod care sa permita o usoara extragere a informatiilor si care sa faca baza de date usor de întretinut. În cadrul unei baze de date, datele sunt memorate în una sau mai multe tabele. Pentru cele mai multe aplicatii cu baze de date se poate obtine o organizare eficienta a datelor prin memorarea datelor în mai multe tabele si prin stabilirea unor relatii între aceste tabele.

Tabele. Un tabel este o colectie de informatii cu privire la un anumit subiect. Stabilind un subiect-cheie pentru fiecare tabela se poate stabili daca o anumita data îsi are locul sau nu în respectivul tabel. De exemplu, daca institutia de învatamânt doreste sa tina o evidenta atât a studentilor cât si a profesorilor, proiectantul bazei de date ar putea fi tentat sa introduca datele ambelor categorii de persoane în aceeasi tabela – ambele necesitând nume, prenume, adresa, telefon. Totusi, uitându-ne la datele necesare studentilor, observam ca pentru acestia ar fi necesare si informatii cu privire la grupa de care apartin, la forma de învatamânt (cu sau fara taxa) si la achitarea sau nu a taxei pentru cei în regim cu taxa. Daca s-ar crea o singura tabela pentru studenti si profesori, multe câmpuri ar ramânea astfel necompletate în dreptul profesorilor. De asemenea ar fi necesar atunci sa se adauge un câmp care sa faca distinctia între un student si un profesor. În mod clar aceasta metoda ar conduce la mult spatiu de memorare ocupat fara nici un rost. De asemenea ar rezulta o procesare mai lenta a tranzactiilor care vizeaza numai studentii sau numai profesorii, deoarece programul va trebui sa sara tot timpul peste anumite înregistrari din tabel care nu intereseaza. Figura 1.1. arata o tabela de baza de date cu cele doua categorii (studenti si profesori) combinate. Figura 1.2. arata reducerea numarului de câmpuri într-un tabel doar cu profesorii.