Analiza strategică a mediului concurențial

1. Consideratii generale

Diagnosticarea strategicã este una dintre etapele de baza ale procesului de elaborare a strategiei economice. Concluziile desprinse in urma efectuarii ei reprezinta punctul de plecare pentru fundamentarea obiectivelor si optiunilor strategice, a modalitatilor de realizare a acesteia si de alocare a resurselor necesare.

Diagnosticarea strategica se deosebeste esential de analiza-diagnostic a activitatii întreprinderii. In primul rând, analiza-diagnostic are caracter istoric, referindu-se la situatia întreprinderii in perioadele trecute, considerate de referinta pentru evaluarea performantelor realizate. Diagnosticarea strategica are ca obiect identificarea posibilitatilor de dezvoltare a activitatii întreprinderii pe baza perspectivelor de evolutie a acesteia.

O deosebire importanta este cea care priveste sfera de abordare a problematicii urmarite. Din acest punct de vedere, analiza-diagnostic se refera în principal la posibilitatile interne ale întreprinderii, scopul ei constând în identificarea punctelor forte si slabe existente la nivelul diferitelor laturi ale activitatii acesteia. În schimb, diagnosticarea strategica vizeaza nu numai evaluarea potentialului întreprinderii studiate, ci si a mediului în care este integrata. In acest sens, ea are ca scop identificarea atât a fortelor si slabiciunilor care se manifesta în posibilitatile sale interne, privite din diferite puncte de vedere, cât si a ocaziilor si amenintarilor mediului ambiant al întreprinderii.

Modalitatea folosita pentru masurarea performantelor realizate de întreprindere reprezinta cea de a treia deosebire dintre analiza-diagnostic si diagnosticarea strategica a activitatii întreprinderii. Astfel, analiza-diagnostic priveste întreprinderea ca o entitate separata, ale carei forte si slabiciuni sunt determinate in exclusivitate de posibilitatile sale interne urmarite prin prisma evolutiei lor în timp. Avem de-a face astfel cu o masurare autorelativa a performantelor întreprinderii, concretizata în ansamblul indicatorilor care evidentiaza ritmurile de modificare fata de perioadele anterioare a diverselor fenomene si procese economice, a rezultatelor economico-financiare obtinute.

Diagnosticarea strategica asigura investigarea posibilitatilor interne ale întreprinderii în corelatie cu situatia altor competitori din sectorul în care îsi desfasoara activitatea. In aceste conditii, punctele forte si punctele slabe identificate au un caracter relativ, manifestându-se într-un context concurential ca avantaje si dezavantaje competitive. Ele apar astfel ca rezultate ale masurarii corelative a performantelor înterprinderii si se exprima prin intermediul indicatorilor de competivitate financiari si de piata.

În sfârsit, daca ne referim la scopul pentru care se efectueaza, analiza-diagnostic urmareste relevarea directiilor de perfectionare sau restructurare manageriala a uneia sau mai multor laturi ale activitatii întreprinderii, în timp ce diagnosticarea strategica are în vedere fundamentarea strategiei firmei pentru perioada urmatoare.

Ca urmare a acestor deosebiri, procesul de diagnosticare strategica se bazeaza pe utilizarea unor metode si tehnici de investigare a fenomenelor si proceselor diferite de cele ale diagnosticarii manageriale a activitatii întreprinderii, Acestea, împreuna cu cele preluate sau adoptate din cadrul analizei-diagnostic, formeaza instrumentul metodologic specific procesului de diagnosticare strategica a activitatii întreprinderii.