Aspecte Teoretice Despre Integrare Sistemelor

Capitolul 1. Aspecte teoretice despre integrare

1.1. Definitia si evolutia integrarii

Integrarea este o activitate ce reuneste oameni, echipamente, programe, dar si practici manageriale. Integrarea aplicatiilor este o abordare strategica de a lega mai multe sisteme informatice, la nivel de informatii si servicii, astfel încât sistemele sunt capabile sa faca interschimb de informatie si sa asigure o functionare a proceselor în timp real .

Integrarea aplicatiilor software în cadrul unei întreprinderi sau între mai multe întreprinderi care colaboreaza este un subiect de mare actualitate. Integrarea aplicatiilor software de întreprindere permite coordonarea si sincronizarea mai multor aplicatii eterogene atât în interiorul (integrarea aplicatiilor la nivel de companie), cât si în afara întreprinderilor (integrarea aplicatiilor Business-to-Business - B2B).

Denumita în limbajul de specialitate EAI (Enterprise Application Integration), integrarea aplicatiilor la nivel de companie reprezinta, de fapt, noul stil de lucru în domeniul software. Întreprinderile au din ce în ce mai putini informaticieni care concep si scriu aplicatii si din ce în ce mai multi care integreaza aplicatii. Entitatea ce trebuie integrata nu mai este un obiect sau o componenta software, ci este o aplicatie software. Prin EAI, sistemele informatice ale întreprinderilor se muleaza din ce în ce mai bine pe structura procesului de afaceri.

Complexitatea problemelor legate de infrastructura informatica creste si mai mult în cazul unei întreprinderi virtuale, formata din module (sectii, departamente, birouri etc.) cu functionalitate extrem de diversa si grad de dispersie geografica oricât de mare. Granularitatea modulelor se poate situa pe o scara foarte cuprinzatoare, depinzând în mare masura atât de specificul domeniului de activitate, cât si de posibilitatile de organizare ale întreprinderii respective.

În contextul actual în care informatia este privita ca o resursa strategica a întreprinderii, a crescut foarte mult importanta integrarii sistemelor informatice care sa faciliteze utilizarea în comun a datelor si miscarea lor în cadrul întreprinderii.

La nivelul anului 1999 s-a estimat ca peste o treime din bugetul din industria IT a avut ca destinatie proiectarea, realizarea si întretinerea unor solutii de integrare a sistemelor informatice. Dar, cele mai multe dintre aceste solutii au optat pentru varianta de integrare punct la punct, si s-au dovedit a fi mari consumatoare de resurse.

Dezvoltarea unei strategii eficiente de integrare a sistemelor informatice la niveluil întreprinderii este una dintre cele mai complexe probleme întâmpinate de managerii IT. Complexitatea acestei probleme rezida în principal din faptul ca cele mai multe dintre aplicatii au fost dezvoltate fara a se urmari o arhitectura a sistemelor informatice sau o strategie de dezvoltare a acestora.

Începutul integrarii în domeniul IT poate fi considerat momentul aparitiei circuitului integrat în 1959, care a reunit alte descoperiri cum ar fi: tranzistorii, rezistentele si capacitorii pe un singur chip de silicon. In 1965 Gordon Moore, unul din fondatorii Intel prezicea ca numarul de tranzistori pe un microchip se va dubla la fiecare 18 luni. Aceasta lege înca este surprinzator de adevarata si acum, la peste 40 de ani de la formularea ei. Acesta poate fi motivul pentru care avem nevoie de integrare: pentru a ne descurca în conditiile unei complexitati crescute. Principiile managementului complexitatii sunt: descompunea în parti mai mici si mai usor de manipulat, construirea unei interfete standard pentru ca aceste parti sa comunice si apoi dezvoltarea unei structuri ierarhice unde informatia este din ce în ce mai abstractizata odata ce urcam în ierarhie.

Termenul de middleware a aparut la sfârsitul anilor 80 pentru a descrie un software de management al retelelor, dar a fost larg folosit începând cu 1995. Middleware-ul a evoluat într-un set de reguli si capabilitati, care facilitau construirea de aplicatii distribuite. Acest termen a fost legat de bazele de date relationale si desemna o integrare bazata pe mesaje.

Informatizarea, dezvoltarea economica globala, specifice începutului de secol XXI au accentuat tendinta de organizare a sistemelor informationale în modele din ce în ce mai complexe. Prin integrare creste precum am aratat complexitatea, dar si calitatea, pentru ca reuniunea sistemelor presupune adaugarea de componente evolutive si emergente.

Daca organizarea duce la integrare si integrarea duce la complexitate, aceasta din urma determina la rândul ei diversificarea. Din punct de vedere al diversitatii, integrarea este efectul evolutiei ciclice si progresive a unui mix de tehnologii si este sprijinita de performantele si de expertiza profesionistilor.