Costurile de Producție ale Întreprinderii Industriale

12.1. CONCEPTUL DE COST DE PRODUCŢIE AL ÎNTREPRINDERII

În condiţiile unei economii de piaţă, costul de producţie reprezintă un indicator de bază care reflectă într-o formă sintetică gradul de eficienţă al desfăşurării întregii activităţi al întreprinderii, determinarea judicioasă a mărimii lui având un caracter strategic.

Costul de producţie reprezintă expresia în bani a consumului de factori de producţie necesar producerii şi vânzării de bunuri materiale şi servicii, concretizat în cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, pentru folosirea de utilaje şi instalaţii, pentru chirii, întreţinere, conducere, administraţie ş.a.

În nivelul costului de producţie se concretizează în expresie valorică cheltuielile cu munca vie şi cu munca trecută, materializată, necesitate de obţinerea unui anumit volum de producţie, precum şi gradul de eficienţă al folosirii resurselor de producţie ale întreprinderii.

Dată fiind importanţa economică a acestui indicator, conducerea întreprinderii trebuie să adopte politici manageriale adecvate de fundamentare a costurilor de producţie şi de reducere sistematică a acestora. Aceste politici manageriale este necesar să conducă la o riguroasă măsurare a costurilor, care să permită stabilirea preţurilor de vânzare a produselor astfel încât să se asigure funcţionarea echilibrată a întreprinderii, alegerea celei mai bune alternative de producţie, determinarea volumului optim de producţie pe termen scurt şi fundamentarea riguroasă a politicii de reducere a cheltuielilor.

Fundamentând în mod riguros nivelul costurilor de producţie, conducerea întreprinderii poate urmări modul de realizare şi reducerea lor sistematică, asigurându-se pe această bază competitivitatea în raport cu firmele concurente şi sporirea nivelului beneficiilor.

În aplicarea politicilor manageriale de fundamentare a costurilor de producţie se operează cu noţiunile de cost global, cost global fix, cost global variabil, cost mediu şi cost marginal.

Costul global reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare unui volum de producţie dat dintr-un bun. Acest cost global, abordat structural, pe termen scurt, poate fi divizat în cost global fix şi cost global variabil.

Costul global fix este format din acele cheltuieli ale întreprinderii care pe termen scurt sunt relativ independente de volumul producţiei obţinute. În costul global fix sunt cuprinse, de exemplu, cheltuielile cu amortizarea activelor fixe, cu salariile personalului administrativ şi de conducere, cheltuielile de întreţinere pentru iluminat, încălzit, pentru chirii, dobânzi ş. a.

Aceste cheltuieli nu sunt afectate de variaţia volumului producţiei;pe termen lung,însă, acest cost devine dependent de producţie, putându-se modifica datorită investiţiilor.

Costul global variabil cuprinde acele cheltuieli care se modifică în funcţie de volumul producţiei, din acestea făcând parte cheltuielile cu materii prime, materiale, combustibil şi energie consumate în scopuri tehnologice, cheltuielile cu salariile directe, contribuţiile aferente salariilor directe ş.a. Acest cost exprimă o funcţie crescătoare în raport cu volumul de producţie; când randamentul creşte acesta se măreşte odată cu producţia, însă nu în acelaşi ritm.

Costul mediu unitar exprimă costurile globale pe unitatea de produs, fiind format dintr-un cost mediu fix şi un cost mediu variabil, corespunzător structurii costului global.

Costul marginal exprimă sporul de cost total necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie, el măsurând variaţia costului total pentru o variaţie infinit mică a cantităţii de producţie.

Pentru fundamentarea costurilor de producţie se întocmeşte secţiunea de plan „Costurile de producţie”, care cuprinde următoarele planuri principale:

1. Cheltuieli maxime la 1000 lei producţie marfă

2. Cheltuieli materiale maxime la 1000 lei producţie marfă

3. Cheltuieli la 1000 lei producţie marfă ale produselor reproiectate şi ale produselor nou asimilate

4. Costul producţie marfă

5. Cheltuieli comune ale secţiei de producţie

6. Cheltuieli generale ale întreprinderii

7. Costul unitar al produsului

8. Program de măsuri pentru asigurarea reducerii costurilor de producţie şi a cheltuielilor materiale.

Pentru elaborarea acestor planuri şi dimensionarea indicatorilor specifici este necesar să se facă analize detaliate, pentru a putea evidenţia rezervele existente şi elabora programul de măsuri pentru asigurarea reducerii nivelului costurilor.

La dimensionarea costurilor de producţie se recomandă să se aibă în vedere următoarele cerinţe de bază:

a) stabilirea indicatorilor costurilor de producţie comparativ cu realizările obţinute în perioada de bază, pentru fiecare element şi articol de cheltuială, în vederea asigurării reducerii sistematice a acestora prin măsuri adecvate;

b) determinarea în mod strict a cheltuielilor necesitate de activitatea întreprinderii, evitarea dublei înregistrări ca urmare a posibilităţii grupării cheltuielilor după criterii diferite de clasificare. Respectarea acestor cerinţe presupune, de pildă, ca pentru producţia-marfă costul de producţie determinat pe baza elementelor de cheltuieli primare să fie aceleaşi cu costul determinat pe baza articolelor de calculaţie;