Finanțe

1.Logica abordării pe bază de venit

Prin această abordare se estimează valoarea unei întreprinderi, sau a unui pachet de acţiuni prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate pentru proprietari/investitori, în mod uzual, prin metoda capitalizării profitului net şi/sau actualizării cash-flow-ului sau a dividendelor.

În cadrul metodelor bazate pe capitalizare, un nivel reprezentativ şi reproductibil al venitului (de regulă profitul net sau dividendele) este împărţit la o rată de capitalizare sau este înmulţit cu un multiplu al venitului considerat, convertind astfel venitul în valoare.

În cazul metodelor bazate pe tehnica actualizării, cash-flow-ul sau dividendele sunt estimate pentru fiecare din anii unei perioade explicite de previziune, şi apoi convertite în valoare prin aplicarea unei rate de actualizare.

Abordarea pe bază de venit este fundamentată pe principii care au fost descrise în cadrul capitolului al doilea, iar între acestea considerăm importante:

a)Principiul anticipării, care este primordial în cadrul acestei abordări. A înţelege că valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate, care urmează a fi generate de proprietatea deţinută este indiscutabil elementul de bază în înţelegerea acestui mod de judecată a valorii întreprinderii;

b)Principiul substituţiei, care ajută la înţelegerea atât a costului capitalului, cât şi a legăturii dintre costul capitalului şi valloarea întreprinderii. Atunci când pe piaţă sunt disponibile investiţii cu rentabilităţi şi riscuri diferite, prima oportunitate investiţională care se va epuiza va fi aceea cu rentabilitatea cea mai ridicată şi riscul cel mai mic.

c)Principiul cererii şi ofertei. Preţul care trebuie plătit pentru a deveni proprietarul capitalului sau al unei părţi din capitalul unei firme depinde în esenţial de cererea şi oferta de pe acea piaţă, în special, şi de pe piaţa investiţiilor în general.

d)Principiul contribuţiei, care permite înţelegerea legăturii dintre valoarea „părţilor” (activelor) şi valoarea întregului (întreprinderii) pentru că valoarea unei părţi din întreprindere depinde de cât de mult contribuie aceasta la valoarea întregii firme. Pentru situaţiile de evaluare pentru divizare sau fuziune este un principiu care capătă un loc primordial.

Una din premisele importante ale estimării valorii în abordarea pe bază de venit este continuitatea exploatării, respectiv premisă că întreprinderea evaluată sau parte din aceasta îşi va continua activitatea operaţională şi într-un viitor previzibil, fără a suferi.

2.Metoda capitalizării venitului

Această metodă se bazează pe raportarea unui singur flux de venit/beneficiu economic, aferent unei singure perioade (de regulă, un an) la o rată de capitalizare. Este considerată o simplificare a metodei actualizări fluxurilor de lichidităţi – DCF care va fi prezentată în anul 1980 de Alfred Marshall, care a identificat legătura dintre venit şi valoare astfel:

Valoarea = Venit / Rata dobânzii

În evaluarea întreprinderii reţinem ca relaţii de bază:

Valoarea = Venit / Rata de capitalizare

sau

Valoarea = Venit x multiplicator

Capitalizarea profitului este o metodă utilizată pe scară largă de către investitori, ea având avantajul simplităţii şi uşurinţei înţelegerii. Aplicabilitatea ei este însă limitată la firmele care au, sau vor avea o situaţie relativ stabilă a fluxului de venit reţinut în evaluare. Prin urmare, metoda capitalizării profitului nu este aplicabilă în cazul întreprinderilor aflate în faza de creştere/descreştere rapidă într-o fază de investire/dezinvestire importantă etc.

Metoda poate fi utilizată atât pentru estimarea capitalului acţionarilor, cât şi pentru întreg capitalul investit, având în vedere logica prezentată în tabelul 1.