Globalizarea afacerilor și internaționalizarea firmelor

Obiective

- globalizarea afacerilor şi impactul ei în management;

- internaţionalizarea firmelor din perspectiva managementului;

- modalităţi de internaţionalizare;

- strategii de internaţionalizare;

- internaţionalizarea în context inter şi multicultural.

Scurt rezumat

Globalizarea afacerilor şi internaţionalizarea firmelor, fenomene ireversibile, de complexitate ne mai întâlnită şi cu consecinţe majore asupra viabilităţii firmelor, au impact determinant în management, în toate subsistemele acestuia, asupra funcţiilor lui şi asupra funcţiunilor organizaţiei.

Economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe, produse ale evoluţiei lumii secolului XXI, amplifică fenomenele menţionate, iar acestea, la rândul lor, amplifică importanţa practică a celor trei concepte teoretice profunde, menţionate.

Firmele româneşti sunt interesate vital de ieşirea pe pieţele globale, dar pentru aceasta trebuie să se pregătească riguros şi multilateral, altfel sunt supuse unor riscuri greu de evaluat şi anticipat.

Acestei problematici îi sunt rezervate conţinutul şi structura acestui capitol.

2.1 Globalizarea afacerilor şi implicaţiile ei majore în management

Este deja un lucru arhicunoscut şi recunoscut, fără echivoc, anume acela că globalizarea a devenit un fenomen caracteristic şi dominant al lumii contemporane, stările de lucruri locale, naţionale, regionale iradiază şi formează acest fenomen care va modifica percepţia şi filozofia generală despre existenţă şi dezvoltare, în toate domeniile şi sferele activităţii umane.

,,Lumea de mâine – spunea Peter Drucker – va fi sigur alta. Cine nu se adaptează, trebuie să se aştepte la mari surprize neplăcute” (1).

Amploarea şi profunzimea consecinţelor ,,Schimbării” – caracteristica dominantă a secolului 21 – prezentate de către autorul citat unui interlocutor, la determinat pe acesta din urmă să exclame : ,, Opreşte-te. Ce mi-ai spus îmi taie respiraţia”, la care replica marelui savant a fost promptă şi pilduitoare : ,, Învaţă-te să respiri altfel, căci numai aşa ne vom mai putea vedea şi în viitor”.

Firesc, ţinând seama de impactul acestor perspective în viaţa noastră şi mai ales în economie, în evoluţia şi comportamentul firmelor, în managementul acestora, a dus la apariţia managementului afacerilor internaţionale şi face ca viitorul să-l impună ca un segment al managementului general de importanţă vitală.

În economie, globalizarea se materializează prin formarea unor firme , care ies de pe piaţa lor locală, tradiţională, şi intră, tot mai profund, pe piaţa mondială, deci pe piaţa

(1). Fundaţia Drucker : Organizaţia viitorului, Editura TEORA, Buc., 2000

globală. Globalizarea, astfel, devine, pentru aceste firme, o fază superioară a

internaţionalizării afacerilor lor. Aceste transformări au loc, însă, pe o scară largă, şi astfel asistăm la globalizarea vieţii economice în ansamblul ei. Mergem, deci, spre o economie mondială, spre o economie globală, construită pe un alt sistem de interdependenţe, transnaţionale , pe toate segmentele care o formează, producţie, comerţ, finanţe, cercetare ştiinţifică şi tehnologică, alianţe manageriale, etc. Avem de a face cu un alt mediu de afaceri, care trebuie perceput, înţeles şi valorificat ca o oportunitate majoră a viitorului.

Avem de a face, însă, cu două concepte distincte, care trebuie percepute şi tratate ca atare: conceptul de internaţionalizare a firmelor, care înseamnă procesul de ieşire a firmelor cu afaceri pe piaţa internaţională şi globalizarea, care înseamnă formarea unor organizaţii a căror piaţă este piaţa mondială, piaţa globală, deci globalizarea este o formă superioară a internaţionalizării afacerilor. Trecerea de la internaţionalizare la globalizare, înseamnă comerţ mondial, strategii de piaţă la nivel global, o viziune general – globală asupra pieţei.

Toate aceste mutaţii sunt generate de cauze obiective, care dacă nu sunt luate în seamă expun firmele unor riscuri încă incalculabile. Redăm, mai jos, o parte din aceste cauze :

- globalizarea ştiinţei şi tehnologiei, ca urmare liberalizării transferului de cunoştinţe,

cunoştinţe la care nu secretul mai interesează, ci rapiditatea cu care sunt transformate în avantaj competitiv;

- globalizarea identificării şi valorificării resurselor în general;

- globalizarea activităţii de marketing, cu efecte la scară globală, cum este, de pildă,

fenomenul ,,cocalizării lumii”;

- formarea unui sistem financiar global, prin internaţionalizarea activităţii bancare,

instituţii financiare mondiale, circulaţia liberă a capitalurilor, liberalizarea şi stimularea investiţiilor străine ;

- globalizarea infrastructurii de comunicaţii , care facilitează comunicaţii şi tranzacţii în timp real, fluidizând, într-un ritm fără precedent fluxurile economice şi financiare;

- impactul tot mai profund al activităţii organismelor mondiale ( cum este cazul

Organizaţiei Mondiale a Comerţului);

- efectul tendinţelor de accentuare a integrării economice regionale ( cum a fost cazul

extinderii UE);

- adâncirea diviziunii internaţionale a muncii şi a interdependenţelor între economiile

naţionale, etc.

Trecerea la globalizarea vieţii economice este reflectată de evoluţia comerţului mondial, de caracterul tot mai global al strategiilor de piaţă, care au în vedere mondializarea pieţelor, de crearea unei economii globale întemeiate pe interdependenţe transnaţionale, în toate activităţile: producţie, comerţ, servicii, finanţe, etc , bazate pe un nou mediu de afaceri, mult mai complex şi mai dinamic, mai provocator pentru iniţiative mai performante, derulate prin liber schimb.

Aceste mutaţii sunt reflectate , deja, ca tendinţe, de creşterea comerţului internaţional, care devansează considerabil , ca ritm, producţia industrială şi PIB ( comerţul internaţional a crescut în ultimii 50 de ani de peste 80 de ori, în timp ce producţia industrială a crescut doar de cca 10 ori, iar PIB de cca 9 ori), cea ce înseamnă, că, o parte tot mai mare a producţiei, se realizează prin importuri, amplificând, astfel, schimburile la nivel global, adâncind diviziunea mondială a muncii.

Evoluţiile arătate nu s-au