Jocuri de Întreprindere

Cap.1 Reuşita firmelor antrenate în competiţia de pe piaţă, integrarea şi coordonarea resurselor organizaţionale presupun activităţi de bază ale managementului: planificarea (stabilirea obiectivelor), organizarea ( gruparea activităţilor şi resurselor), antrenarea ( ghidarea, direcţionarea) şi controlul (monitorizarea, evaluarea şi corectarea activităţilor).

Pentru a practica un management de succes, managerii trebuie să aibă o serie de calităţi sau abilităţi specifice: - conceptuale, care derivă sin capacitatea de a analiza şi diagnostica situaţii organizaţionale diverse; - inter-personale, sunt strâns legate de capacitatea de a înţelege şi de a influenţa comportamentul unor indivizi; - tehnice, au în vedere capacitatea de a aplica cunoştinţe şi tehnici de lucru specifice activităţii de bază.

JÎ au fost dezvoltate după modelul jocurilor de război de instruire, prin simularea unor situaţii conflictuale şi aplicarea strategiilor de luptă eficace, primul a fost realizat de Asociaţia Americană de Management în 1950.

Clasificarea JÎ: a) după scopul urmărit: - didactice (au rol de instruire a participanţilor, prin formarea unor deprinderi, scopul fiind de a substitui realitatea); - analitice ( concepute şi utilizate pentru sprijinirea proceselor decizionale reale, de mare complexitate).

b) după aria de cuprindere a activităţilor unei întreprinderi: - integrale (stimulează sistemul organizaţiei în ansamblu său); - funcţionale ( stimulează doar o parte a sistemului întreprindere)

c) după elementul competitiv inclus în joc: - concurenţiale ( pp o competiţie între participanţi pentru a obţine rezultate economice mai bune); - cooperative ( permit realizarea unor corelaţii între parteneri); - contra naturii ( cer participanţilor formularea şi aplicarea unor decizii de management, generate de acţiunea stimulată a mediului natural)

d) după gradul de informare cu privire la concurenţi: - jocuri în condiţii de ignoranţă (nu oferă participanţilor nici un fel de informaţii cu privire la deciziile concurenţilor); - jocuri cu cunoaşterea parţială a concurenţilor ( oferă participanţilor unele informaţii cu privire la volumul vânzărilor realizate de concurenţi)

e) în funcţie de gradul de implicare a calculatorului în joc: - jocuri cu participarea exclusivă a decidenţilor umani; - jocuri cu participarea combinată a decidenţilor umani şi a unor programe de calculator

f) după maniera de utilizare a calculatorului de către jucători: - interactive ( participanţii îşi introduc singuri deciziile în calculator obţinând rezultate intermediare sau finale); - neinteractive ( presupun existenţa unui intermediar pentru introducerea deciziilor şi difuzarea rezultatelor)

Desfăşurarea JÎ presupune mai multe reguli:

- prezentarea generală a jocului ( informarea participanţilor cu privire la scopul jocului, caracteristicile pieţei, programul de desfăşurare);

- formarea echipelor ( asocierea jucătorilor în echipe responsabile de managementul diverselor întreprinderi);

- instruirea jucătorilor ( se redactează „manualul participantului”, iar echipele trebuie să aibă suficient timp la dispoziţie pentru a asimila informaţiile);

- formularea deciziilor de către jucători ( constituie principalul câştig al întregului exerciţiu de simulare);

- evaluarea deciziilor şi comunicarea rezultatelor ( un rol important îl are calculatorul, dar şi animatorul care distribuie rezultatele pentru jocurile neinteractive);

- bilanţul jocului ( presupune reunirea tuturor participanţilor, comunicarea rezultatelor finale şi discutarea deciziilor luate).

Cap.2 Managementul strategic este ansamblul deciziilor şi acţiunilor manageriale ce determină performanţele pe termen lung ale unei organizaţii.

Elementele principale ale procesului de MS sunt:

- analiza strategică (pp culegerea unor informaţii cu privire la factorii din mediul intern şi extern);

- formularea strategiei (constă în stabilirea misiunii şi obiectivelor organizaţiei şi dezvoltarea unei strategii);

- implementarea strategiei (este procesul prin care strategiile sunt puse în practică prin planuri operaţionale);

- controlul strategic (procesul de monitorizare a activităţilor şi rezultatelor organizaţiei)

Mediul firmei cuprinde ansamblul elementelor din interiorul şi exteriorul ei cu un impact asupra operaţiunilor firmei şi se împarte în:

- mediul extern cuprinde elementele dinafara organizaţiei ce influenţează eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor: - mediul general (mediul economic, tehnologic, al produselor, politico-legal, socio-cultural); - mediul specific (format din factori din industrie clienţi, furnizori şi concurenţi, cuprinde: ameninţarea noilor intraţi, rivalitatea dintre firmele deja existente, ameninţarea produselor substituiente, puterea de negociere a clienţilor, puterea de negociere a furnizorilor)

- mediul intern cuprinde elementele din interiorul organizaţiei ce influenţează operaţiunile derulate: - activităţile principale (logistica intrărilor, operaţiunile, logistica ieşirilor, marketing şi vânzări, service); - activităţile de susţinere (achiziţiile, dezvoltarea tehnologică, managementul resurselor umane, infrastructura firmei).

Misiunea firmei reprezintă raţiunea de a fi a acelei firme, scopul ei fundamental, ce nevoi ale acesteia satisfac sau nu cerinţa pieţei.