Management Comparat

I. Fundamentele teoretice ale managementului comparat

1.1. Conceptul de management comparat

Managementul comparat s-a impus ca disciplină în sine în ultimele decenii. Ca pentru orice ştiinţă tânără, şi pentru managementul comparat există mai multe accepţiuni asupra conţinutului şi funcţiilor sale.

William Newman – specialist american – afirmă că “managementul comparat se ocupă de studiul similarităţilor şi diferenţelor din practica managerială locală din diferite ţări”.

Raghu Nath – un alt specialist în domeniu – extinde definiţia precedentă, considerând că “în general, managementul comparat se concentrază asupra similarităţilor şi deosebirilor dintre sistemele de management şi economice dinn diferite contexte naţionale”.

Definiţia larg acceptată în momentul de faţă este cea aparţinând lui Edwin Miller; el consideră că “managementul comparat se ocupă cu studiul fenomenelor de management pe o bază multinaţională, axându-se asupra detectării, identificării, clasificării, măsurării şi interpretării similarităţilor şi deosebirilor privitoare la elemente cum ar fi procesele, conceptele şi tehnicile de management”. Această definiţie surprinde trei aspecte definitorii pentru managementul comparat:

1. obiectul comparaţiei îl reprezintă doar elementele de management şi nu procesele de altă natură; desigur, în cadrul examinărilor comparative este necesar să se aibă în vedere şi aspecte de natură juridică, economică, psihologică, tehnologică etc., dar acestea nu sunt abordate în sine, ci doar în măsura în care condiţionează sau intervin în elementele de management considerate, având un rol complementar;

2. specificul examinării constă în viziunea multinaţională utilizată, cuprinzând realităţi şi abordări teoretico-metodologice din două sau mai multe ţări;

3. abordarea comparativă are în vedere prioritar evidenţierea similarităţilor şi diferenţelor dintre practicile sau elementele teoretice de management avute în vedere.

Managementul comparat este strâns legat de managementul internaţional, cu care este uneori confundat.

Managementul internaţional se ocupă de managementul şi activităţile corporaţiilor internaţionale şi, în mod specific, cu asigurarea şi controlul fondurilor, oamenilor şi informaţiilor ce traversează frontierele naţionale sau politice.

Astfel, sfera de cuprindere a managementului comparat este mult mai largă decât aceea a managementului internaţional, acesta din urmă constituindu-se ca un domeniu de particularizare a managementului comparat, având un caracter predominant pragmatic.

1.2. Necesitatea apariţiei şi dezvoltării managementului comparat

Ca pentru orice domeniu ştiinţific nou, încă insuficient cunoscut şi acceptat de beneficiarii săi potenţiali, este absolut necesar să i se argumenteze necesitatea. Pentru aceasta, vom face apel la argumentaţia oferită de unul din cei mai cunoscuţi specialişti în domeniu, Raghu Nath, structurată pe cinci puncte:

1. Omenirea se află într-o stare de puternice interdependenţe internaţionale, manifestate în toate domeniile de activitate, şi în primul rând pe plan economic. La sfârşitul deceniului opt al secolului trecut, 30% din producţia economică a lumii de cca. 2000 miliarde USD era realizată prin activităţi economice internaţionale, cea mai mare parte în cadrul corporaţiilor multinaţionale. În prezent, acest procent este de 40%, iar volumul producţiei rezultate este mai mult decât triplul celei menţionate. Cerinţa logică ce se desprinde din această situaţie de fapt o constituie necesitatea investigării proceselor şi abordărilor de management implicate, astfel încât să se asigure o bază informaţională superioară pentru desfăşurarea proceselor economice internaţionale.

2. Abordarea comparativă este o componentă esenţială a modului de gândire umană; omul, prin natura sa, evaluează şi compară în permanenţă. Evaluarea se face explicit sau implicit, prin raportarea la ceva – un ideal, un standard, sau o situaţie cunoscută. Dezvoltarea activităţilor internaţionale determină ca procesele de comparare să dobândească o importanţă majoră în acest domeniu, ceea ce se reflectă şi în conturarea managementului comparat.

3. Studiul comparativ al realităţilor din diverse ţări, al managementului utilizat în cadrul lor, ne dezvoltă puterea de înţelegere şi capacitatea de receptare şi evaluare a diversităţii economice sau de altă natură, esenţiale în condiţiile actualelor interdependenţe internaţionale.

4. Examinarea fenomenelor de management dintr-o ţară comparativ cu cele ce se desfăşoară în alte ţări determină amplificarea sferei de variabile luate în considerare. Acest lucru va determina creşterea profunzimii şi acurateţii deciziilor şi soluţiilor practice.

5. Pe plan individual, apelarea la cunoştinţe de management comparat este de natură să contribuie la dezvoltarea capacităţii de apreciere corectă şi completă a realităţilor naţionale, raportate la cele din alte state.

În concluzie, managementul comparat răspunde unei game largi de necesităţi, atât individuale, cât şi de grup, cu tendinţă de intensificare odată cu creşterea procesului de internaţionalizare a pieţelor.