Management Financiar

CAPITOLUL 1

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII. OBIECTUL ŞI SARCINILE GESTIUNII FINANCIARE

Obiectul gestiunii financiare a întreprinderii

2. Sarcinile gestiunii financiare

2.1. Maximizarea valorii întreprinderii

2.2. Performanţele financiare şi echilibrul financiar în condiţii de risc

Finanţele se referă la următoarele trei domenii importante:

pieţele monetare şi de capital;

investiţiile;

finanţele întreprinderii.

Finanţele întreprinderii studiază managementul entităţilor microeconomice în contextul mediului economic general.

Desfăşurarea activităţii unei întreprinderi solicită existenţa şi gestionarea corespunzătoare a resurselor financiare, proprii, atrase sau împrumutate, în contextul unui mediu financiar dat.

Problemele cu care se confruntă managementul financiar al întreprinderii diferă de la o ţară la alta, de la o perioadă la alta. În ţările cu piaţă financiară slab dezvoltată finanţele întreprinderii sunt dominate de acţiuni ce vizează în principal sau poate exclusiv relaţiile monetare pentru contractarea de împrumuturi, pentru vânzarea şi încasarea valorii produselor vândute, limitându-se astfel la gestiunea plăţilor şi a încasărilor monetare.

Condiţiile de mediu financiar, în care exploataţiile agricole îşi desfăşoară activitatea (mediul financiar rural), sunt şi mai limitative, determinate atât de lipsa instituţiilor financiare din spaţiul rural, cât şi de dimensiunea, de modul de constituire, organizare şi funcţionare a exploataţiei.

Obiectul gestiunii financiare a întreprinderii

Obiectivele gestiunii financiare a întreprinderii vizează ansamblul raporturilor existenţiale ale firmei cu mediul financiar determinate de:

instituţii financiare (bănci, societăţi de asigurare, intermediari financiari, tranzacţii bursiere etc.;

ansamblul instrumentelor ce reprezintă acţiunile financiare;

pieţele activelor financiare (piaţa bursieră, piaţa monetară şi ipotecară, piaţa contractelor financiare la termen etc.);

ansamblul reglementărilor juridice şi tehnice care definesc regulile formale ale practicii financiare.

2. Sarcinile gestiunii financiare

Sarcinile managementului financiar al întreprinderii au suferit modificări de-a lungul anilor, priorităţile fiind dominate alternativ de probleme juridice (înfiinţări de firme, comasări, fuziuni), acţiuni predominant economice de mobilizare a activului financiar, sau a elementelor de pasiv etc.

Înţelegerea problemelor financiare este obligatorie pentru întregul personal angajat în actul de conducere, indiferent de profilul profesional, dimensiunea firmei sau calitatea de angajat, acţionar sau investitor, pe care o are.

Funcţiile managementului financiar se referă la:

acţiuni de previziune şi planificare financiară;

utilizarea corespunzătoare a fondurilor (decizii financiare şi de investiţii);

coordonare şi control;

acţionarea pe pieţele monetare şi de capital.

Previziunea şi planificarea - actul de planificare este de o necesitate reală, deoarece orice acţiune prezentă sau trecută are implicaţii asupra viitorului întreprinderii, iar aceste implicaţii trebuie bine cunoscute pentru a putea fi ordonate, dirijate şi subordonate scopului major al dezvoltării ei profitabile.

Deciziile financiare şi de investiţii elaborate pe termen mediu sau lung se referă la:

investiţiilor ce trebuie făcute;

tipul de fonduri ce urmează a fi folosite pentru finanţarea acestor investiţii;

analiza implicaţiilor ce le are utilizarea diferitelor tipuri de fonduri (interne sau externe) asupra managementului întreprinderii.

Coordonarea şi controlul asigură:

funcţionarea cât mai eficientă a întreprinderii;

corelarea şi acţiunea unitară în direcţia realizării obiectivului propus.

Acţionarea pe pieţele monetare şi de capital, este prioritară, asigurând de fapt adaptarea şi integrarea ei în ansamblul financiar global, în mediul economic general.

2.1. Maximizarea valorii întreprinderii

Valoarea unei întreprinderi este dată de:

rezultatele viitoare preconizate;

valoarea patrimonială (bogăţia acumulată la un moment dat);

modul de gestionare a riscului.

Fig. Determinantele valorii întreprinderii

Exploataţiile agricole sunt supuse acţiunii factorilor de mediu imposibil de previzionat în totalitatea lor, ceea ce, de asemenea, condiţionează potenţialul de profitabilitate, influenţând astfel valoarea acestora.

Procesul de maximizare a valorii întreprinderii este condiţionat şi de comportamentul managementului în raport cu interesele acţionariatului.

Problema de agent este un potenţial conflict de interese între proprietarul unei firme şi echipa managerială sau între acţionari şi creditori.

Valoarea unei întreprinderi poate fi exprimată prin valoarea acţiunilor.

Preţul acţiunilor unei întreprinderi depinde de:

profitul pe o acţiune;

periodizarea veniturilor;

gradul de risc al veniturilor previzionate (o firmă poate alege între un proiect de investiţii care să-i asigure un profit pe acţiune mai mic dar sigur, lipsit de riscuri şi un proiect care prefigurează un profit pe acţiune mai mare dar cu risc major);

felul în care sunt asigurate fondurile de investiţii (din împrumuturi sau din surse proprii);

politica de dividende a întreprinderii (cât din profitul obţinut se repartizează sub formă de dividende cuvenite acţionarilor şi cât din profitul realizat rămâne proiectelor de investiţii).

2.2. Performanţele financiare şi echilibrul financiar

în condiţii de risc

Menţinerea la un nivel satisfăcător a performantelor firmei este o altă sarcină importantă a gestiunii financiare care condiţionează în mare măsură însăşi valoarea întreprinderii. Din acest punct de vedere reţinem că maximizarea profitului în termen scurt cu riscuri majore, nu este un obiectiv prioritar al managementului financiar al întreprinderii.

Echilibrul financiar al unei întreprinderi este condiţionat de gestionarea corespunzătoare a componentelor sale patrimoniale, îndeosebi în păstrarea capacităţii de onorare a obligaţiilor ajunse la scadenţă (păstrarea solvabilităţii).

Insolvabilitatea reprezintă imposibilitatea rambursării la termenul stabilit (la scadenţă) a obligaţiilor.

Managementul financiar al întreprinderii este în permanenţă supus obligaţiei de a controla factorii de risc. Aceşti factori de risc sunt:

riscul de exploatare (reflectat de evoluţia structurii costurilor);

riscul îndatorării (costul îndatoririi);

riscul de faliment;

riscul de schimb valutar;

riscul ratelor dobânzilor.