Management General

CAPITOLUL 1

PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI

1.1. Concept şi definire

Încercarea de a delimita sfera de preocupare a ceea ce numim „management”, cât şi eventuala definire a conceptului, trebuie să ţină seama de contextul socio-economic actual, de caracterul global al economiei mondiale, de interdependenţa profundă între ţări/companii, de viteza cu care se propagă schimbarea în viaţa zilnică a fiecărui individ, de faptul că un nou tip de societate, anume societatea cunoaşterii, este pe cale de a se impune definitiv în zilele noastre. Mai simplu spus, remarcăm cu toţii că anumiţi „actori” economici se dezvoltă/ prosperă pe parcursul anilor, plătesc salarii generoase, uneori de milioane de Euro, plătesc dividende semnificative şi polarizează capitalurile, în timp ce alţi „actori” economici ajung la faliment şi ies din afaceri, ceea se traduce prin şomaj, dezechilibre şi pierderi pentru creditori; cel mai adesea percepem că diferenţa între cele două tipuri de „actori” economici este dată de managementul aplicat. Cum se explică acest lucru? Cine sau ce diferenţiază succesul /insuccesul în economia reală? Ce anume fac managerii eficienţi în viaţa zilnică? Ce reguli/principii/proceduri aplică companiile de succes?

1.1.1. Momente majore în evoluţia managementului

Dezvoltarea şi individualizarea în timp a ceea ce numim astăzi “management” s-a cristalizat treptat ca o expresie directă a necesităţii unei mai bune utilizări a resurselor la nivel de organizaţie. Unii autori consideră că primele cristalizări ale managementului trebuiesc identificate încă din sec. XV–XVI, dar marea majoritate a specialiştilor/analiştilor situează individualizarea managementului în jurul anului 1900, deci cu aproximativ un secol în urmă. Astfel, la începutul secolului XX, doi mari gânditori în management, unul din SUA şi unul din Europa, respectiv Frederick Winslow Taylor şi Henri Fayol, prin iniţierea unor studii de amploare în întreprinderile industriale au pus bazele a ceea ce astăzi numim management. Apreciem că un alt moment de cotitură în evoluţia managementului ca ştiinţă şi/sau ca practică este dat de anii 50 ai secolului trecut, când apar primele lucrări ale lui Peter Drucker, considerat a fi părintele managementului modern. Din punctul de vedere al principalelor momente din evoluţia istorică a managementului, sinteza grafică ce urmează oferă o primă perspectivă.

Figura nr. 1.1. Momente majore în evoluţia managementului

Pentru a contura problematica managementului, respectiv aspectele esenţiale specifice acestui domeniu, trebuie să facem distincţie, credem noi, între anumite tipuri de organizaţii/instituţii/entităţi; în sensul cel mai general avem noţiunea de organizaţie/instituţie, ca noţiune de maximă generalitate, ca sintagmă ce include orice structură organizată a unei colectivităţi umane, a unui grup de persoane (firmă, întreprindere, asociaţie, primărie, spital, club, universitate, partid etc.). Această sintagmă vom considera că oferă o maximă generalitate de exprimare, deci vizează orice tip de instituţie socială; în conţinut, ea include două tipuri de organizaţii complet diferite:

- noţiunea de firmă/companie (întreprindere, companie, corporaţie, societate comercială, organizaţii cooperatiste, holding etc.), ca tip particular de organizaţie, care este orientată spre obţinerea de profit în urma activităţii desfăşurate, deci care are un scop lucrativ; altfel spus, acest tip de entitate se întâlneşte în economia reală, sub diverse denumiri, în calitate de „actor” economic; pe parcursul a „n” ani, existenţa sa este condiţionată de obţinerea de profit, întrucât în caz contrar ajunge la faliment;

- noţiunea de organizaţie non-lucrativă (primărie, spital, club, universitate, asociaţie, ONG etc.) care include o structură organizată a unui grup de persoane, structură ce îşi obţine veniturile din diverse surse, cel mai frecvent de la bugetul public, oferă servicii/produse de un anume tip însă existenţa sa pe „n” ani nu este condiţionată de obţinerea profitului.

Din punct de vedere al limbajului uzual, o altă distincţie ce se impune este cea între „ştiinţa managementului” şi managementul ştiinţific la nivel de firmă; aceasta întrucât atunci când utilizăm sintagma “managementul firmei”, explicit sau nu, avem în vedere altceva decât un management empiric, bazat exclusiv pe experienţă şi logică. Într-o schematizare grafică simplă putem considera următoarele tipuri de organizaţii şi managementul asociat acestora: