Management Hotelier

Capitolul 1.

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL HOTELIER

1.1. Definirea conceptelor cheie: turism şi industria ospitalităţii

în cadrul sectorului terţiar putem localiza turismul şi industria ospitalităţii prin însăşi

conţinutului activităţilor pe care le desfăşoară, respectiv prin complexul de prestaţii pe care le

furnizează în piaţă. într-o economie naţională, importanţa turismului şi a ospitalităţii creşte de la an

la an.

Mutaţiile social-economice din prezent au creat şi dezvoltat turismul ca ramură distinctă a

economiei naţionale. Prima definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial, este a lui W. Hunziker,

din 1940: Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul

persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o

stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare. Aşadar, prin turism se înţelege, în primul

rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber, călătorind în altă localitate sau

ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele

generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc, iar în al doilea rând

industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un

înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a

mediului înconjurător, în general. Turismul poate fi definit ca o industrie bazată pe servicii, care

înglobează o serie de componente tangibile şi intangibile. Din categoria elementelor tangibile fac

parte:

a Serviciile de transport;

a Serviciile de ospitalitate - cazare şi alimentaţie;

a Serviciile conexe (complementare) - bancare, asigurare şi securitate.

Elementele intangibile sunt: odihnă şi relaxare, cultură, aventură, experienţe noi.

Potrivit definiţiei, putem identifica în cadrul industriei turistice 5 mari grupe de servicii, fiecare

dintre ele având câteva componente de produse şi servicii, aşa cum se observă în Figura nr. 1.1.

WTO defineşte turismul şi industria turistică astfel: în domeniul turismului trebuie incluse

toate activităţile pe care o persoană le poate realiza într-o călătorie, în diverse scopuri: vacanţă,

business etc, într-o zonă diferită de locaţia uzuală, pentru o perioadă nu mai îndelungată de 1 an

consecutiv. în concluzie, pentru ca o călătorie să aparţină domeniului turistic trebuie să fie

caracterizată prin aceste 3 aspecte în mod simultan.

Servicii de

cazare

Hoteluri

Moteluri

Cabane

Sate de vacanţă

Campinguri

Parcuri

Casinouri

Vase de

croazieră

Servicii de

transport

Navale

Aeriene

Autorutiere

Feroviare

Industria turismului

Servicii de

alimentaţie

Restaurante

Catering

Baruri

Taverne

Vânzare cu

amănuntul

Magazine de

cadouri

Magazine de

suveniruri

Magazine de

obiecte de artă

şi artizanat

Servicii

complementare

Recreative

De afaceri

Cultural-artistice

Sportive

Etnice

Sezoniere

Tratament

Figura nr. 1.1. Structura industriei turistice

1.1.1. Funcţiile turismului

Privit în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale, turismul acţionează ca un element

dinamizator al sistemului economic global. Astfel, se pot identifica următoarele funcţii pe care le

îndeplineşte turismul în cadrul unei economii naţionale:

1. Funcţia economică - presupune contribuţia turismului la:

S Dezvoltarea economică a zonelor turistice - resursele naturale ale zonelor respective

(formele de relief, climatul, fondul forestier, de floră şi de faună) şi antropice (monumente istorice,

culturale, muzee, edificii religioase etc.) reprezintă „materia primă" pentru turism şi ca atare, zonele

sau localităţile care dispun de acestea atrag fluxuri turistice, chiar dacă sunt sărace în alte resurse.

Pentru ele turismul reprezintă o alternativă pentru dezvoltarea economico-socială şi contribuie la

atenuarea dezechilibrelor intra-regionale.