Management instituțional

CAPITOLUL I

FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI PUBLIC

Obiective

- familiarizarea cu notiunea de management public

- evidentierea caracteristicilor managementului public

- asigurarea cadrului general pentru o bună desfăsurare a activitătii

administrative pe baza principiilor managementului public

- cunoasterea functiilor managementului public

- însusirea notiunilor cu care operează managementul public.

Activitatea statală este complexă si diversificată într-o societate modernă,

democratică. Domenii importante, cum ar fi: administrativ, juridic, cultural,

ocrotirea sănătătii, învătământ, sport etc., reprezintă părti ale

managementului public, care are ca obiectiv fundamental satisfacerea

intereselor sociale generale.

1.1. Definirea managementului public si principalele

caracteristici

În literatura de specialitate, sunt întâlnite în mod frecvent notiuni ca:

administratie, administratie de stat, activitate executivă, autoritate

executivă, autoritate administrativă si mai putin management public.

Utilizând notiunea de „administratie de stat”, unii autori sustin că prin

aceasta se întelege un sistem de institutii ale statului sau „o anumită formă

fundamentală de activitate administrativă”, iar notiunile de „activitate

administrativă”, „institutii administrative” pot fi explicate prin termeni ca:

„activitate executivă”, respectiv „institutii executive”, desi termenii

„administrativ” si „executiv” sunt folositi alternativ, uneori chiar cu sens

identic (Androniceanu, 1999, p.17).

Sistemul administrativ este abordat din punct de vedere juridic în cadrul

managementului public. Principalele componente ale sistemului

administrativ sunt următoarele autorităti publice: Parlamentul, Presedintele

României, Guvernul României, ministerele si alte institutii subordonate

direct guvernului, organisme centrale de specialitate autonome, institutii

subordonate ministerelor, prefectul, institutiile locale de specialitate

subordonate ministerelor si conduse de prefect, institutii autonome locale:

consiliul judetean, consiliul local, primarul si institutiile subordonate

acestora. Conform opiniei unor autori aceasta este o abordare formal

organică. Există si o acceptiune, în sens material functional. Astfel,

Capitolul I Fundamentele managementului public

Management 4 institutional

administratia publică (Oroveanu, 1994, p.31) evocă acte juridice si

operatiuni materiale prin care se execută legea, fie prin emiterea de norme

subsecvente, fie prin organizarea sau, după caz, prestarea directă de

servicii publice.

Uni specialisti consideră administratia publică si managementul public ca

fiind identice, desi între cele două domenii distincte există doar strânse

interdependente.

Hyde si Shafritz consideră că managementul public studiază o largă

problematică integrată în domeniul administratiei publice. Este partea din

administratia publică care cercetează, dincolo de artă, stiinta aplicării

metodologiei pentru realizarea programului de administratie publică prin

organizare-restructurare, pentru schimbare în politică si planificare, în

alocarea resurselor functie de buget, în managementul financiar, al

resurselor umane si în programul de evaluare si control.

Autori acestor opinii abordează managementul public, ca domeniu, iar

functionarul public, ca practicant. Totodată, managementul public vizează

si metodele, tehnicile manageriale, abilitatea si priceperea cu care acestea

sunt folosite pentru a transpune ideile si politica în programe de actiune.

În 1984, Overman sustinea că managementul public se diferentiază de

administratia publică deoarece:

- tratează problematica exercitării functiilor managementului

adaptate la specificul sectorului public;

- urmăreste orientarea activitătii desfăsurate în sectorul public,

pe criterii de eficientă;

- are tendinta de a generaliza problematica amplă a

managementului în sectorul public;

- se află în strânsă legătură cu managementul traditional ca

stiintă si cu alte domenii distincte: stiinta politică, sociologia.

Managementul public reprezintă ansamblul proceselor si relatiilor de

management, bine determinate, existente între componentele sistemului

administrativ, prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire

legile si/sau se planifică, organizează, coordonează, gestionează si

controlează activitătile implicate în realizarea serviciilor care satisfac

interesul public (Androniceanu, 1999, p.19).

I. Nicola (2003, p.18) sustine abordarea managementului public în sens

dublu:

- în sens larg, atunci când are în vedere activitatea autoritătilor

publice din sfera celor trei puteri statale (legislativă, executivă,

judecătorească), incluzând întregul sector public;

- în sens restrâns, situatie în care managementul public vizează

exclusiv organizarea, functionarea, eficientizarea etc.

sistemului administratiei publice.

Managementul public este o disciplină specializată care are ca obiect

cunoasterea proceselor si relatiilor de management din administratia

publică în toată complexitatea lor în vederea formulării de principii si

legităti pentru perfectionarea permanentă a organizării si functionării

structurilor administrative, în functie de valorile puterii politice, de

necesitătile economico-sociale, de gradul de înzestrare tehnică, de nivelul

Capitolul I Fundamentele managementului public

Management institutional 5

general de cultură si civilizatie etc., cu scopul realizării unor servicii publice

eficiente, corespunzătoare nevoii sociale generale si satisfacerii interesului

public.