Management operațional - curs 7

4. METODOLOGIA PROGRAMARII PRODUCTIEI

4.1 ETAPELE PROGRAMARII PRODUCTIEI INDUSTRIALE

4.1.1 Elaborarea planului agregat

4.1.2 Elaborarea si fundamentarea programului lunar la nivel de întreprindere

4.1.3 Elaborarea si corelarea cantitativa si calendaristica a programelor de productie ale sectiilor

4.1.4 Elaborarea programelor de productie operative în cadrul sectiilor de fabricatie

4.1 ETAPELE PROGRAMARII PRODUCTIEI INDUSTRIALE

Metodologia programarii productiei industriale consta în ansamblul metodelor, tehnicilor si instrumentelor utilizate, precum si succesiunea lucrarilor necesare realizarii obiectivelor specifice acestei activitati.

Realizarea obiectivelor specifice programarii productiei industriale presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

- elaborarea planului agregat;

- elaborarea si fundamentarea programului lunar la nivel de întreprindere;

- elaborarea si corelarea cantitativa si calendaristica a programelor de productie ale sectiilor;

- elaborarea programelor de productie operative în cadrul sectiilor de fabricatie.

4.1.1 Elaborarea planului agregat

Ca instrument de realizare a planificarii agregat (globala), planul agregat reprezinta concretizarea cererii prognozate, ca rezultat al activitatii de marketing, pe tipuri reprezentative de produse sau grupe de produse, care reflecta nevoile consumatorilor.

Stabilirea planului global (agregat) de productie este conditionata de doua limite impuse de:

- obtinerea unei rentabilitati cât mai mari pe termen lung;

- existenta unor restrictii referitoare la legile în vigoare, reglementarile cu sindicatele etc.

Un model general al planificarii agregat se fundamenteaza pe baza a trei variabile principale, si anume:

- productia programata în perioada t ;

- cererea estimata în perioada t ;

- stocul de produse finite la sfârsitul perioadei t .

Relatia dintre cele trei variabile este:

(4.1)

Variabilele modelului implica mai multe categorii de costuri, care au un continut tipic, fiind definite ca extracosturi, si anume:

- costul de întretinere a stocului de produse finite ( Cî );

- costul fabricarii produselor prin timp de supramunca ( Csm );

- costul de inactivitate ( Cin );

- costul deficitului de produse ( Cdp );

- costul de angajare si demitere (concediere) a muncitorilor ( Cad);

Functia obiectiv a planificarii agregat poate fi exprimata astfel:

min F = Cî + Csm + Cin + Cdp + Cad (4.2)

Prezentam succint, în continuare, fiecare categorie de cost.

Costul de întretinere a stocului de produse determinat trimestrial ( Cît ) se calculeaza dupa ce, în prealabil, s-a estimat costul trimestrial unitar al întretinerii stocului, pe baza relatiei:

Cît = cît (4.3)

unde:

cît - reprezinta costul unitar de întretinere a stocului pe trimestrul t;

St-1 - stocul de produse finite la sfârsitul trimestrului anterior.

Costul fabricarii produselor prin supramunca al unei strategii de planificare agregata se calculeaza pornind de la costul unitar de supramunca, pe baza urmatoarei relatii:

(4.4)

unde:

reprezinta costul total al fabricarii produselor prin supramunca în trimestrul t;

- costul unitar de supramunca pe unitatea de produs echivalent;

- productia exprimata în unitati echivalente fabricate în trimestrul t, potrivit normativelor interne.

Costul de inactivitate, adica costul mentinerii în cadrul firmei a muncitorilor în perioadele în care cererea aste inferioara posibilitatilor de productie, se determina trimestrial dupa stabilirea costului trimestrial unitar de inactivitate, cu formula: