Management - Suport de Curs

CAPITOLUL I

ELEMENTE INTRODUCTIVE ÎN MANAGEMENT. CONCEPTUL

DE MANAGEMENT

1.1. Managementul, activitate specializata

Managementul este o activitate umana distincta, impusa de accentuarea diviziunii

muncii pe masura evolutiei si dezvoltarii societatii omenesti. Asigurarea unei eficacitati si

eficiente sporite a unor grupuri umane organizate tot mai mari ca numar si volum de activitate

impune planificarea, organizarea, decizia,antrenarea, controlul proceselor de munca de executie

specifice organizatiei respective. Pe masura ce se adânceste procesul de diviziune a muncii si se

adânceste specializarea muncii, se intensifica si corolarul sau, respectiv procesul de crestere a

gradului de cooperare în munca între membrii unei organizatii, precum si între diferitele grupuri

umane organizate, aflate în relatii diferite de tip furnizor-client, sau competitor-competitor.

Pe masura ce se adânceste acest proces apare necesitatea crearii unui sistem specializat

în conducerea organizatiei, denumit sistem de management. Sistemul managerial asigura

desfasurarea ritmica a fiecarei activitati si corelarea tuturor verigilor sistemului organizatiei, sa

orienteze si sa armonizeze activitatea acestora în vederea atingerii scopului primar propus,

respectiv a obiectivelor organizatiei respective în ansamblul ei.

Desi practica managementului este tot atât de veche ca si civilizatia umana,

managementul a început sa fie considerat un tip specific de munca, desfasurata la diferite nivele

ale organizatiei cât si în ansamblul ei, numai la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului al

XX-lea. În acea perioada a început sa se înteleaga si sa se demonstreze ca “managerul” detine un

rol special si îndeplineste o functie distincta în societate si în fiecare organizatie. Pasul urmator a

fost dezvoltarea unei stiinte unitare a managementului, o teorie a muncii manageriale, care sa tina

seama de aspectele tehnice, economice, etice si de alta natura, ale muncii sociale.

Ca activitate umana, managementul a aparut din momentul în care un grup de oameni

si-a propus sa atinga, sa îndeplineasca un obiectiv precis, stabilit anterior, prin actiune organizata

special în acest sens.

Ca stiinta, managementul s-a dezvoltat în ultima suta de ani. Primele lucrarile

fundamentale au aparut la începutul secolului XX, fiind scrise de practicieni de elita pe baza

experientei lor personale, acumulate ca manageri în firme mari. Numele lor sunt faimoase:

Frederick Winslow Taylor, Henri Fayol, Alfred P. Sloan si altii.

Managementul este un termen împrumutat din limba engleza dar care provine din limba

italiana, via limba franceza. În italiana, “maneggiare” înseamna a dirija un manej. Termenul

“management” este derivat din cuvântul francez “menage” care semnifica organizarea si dirijarea

unui menaj, a unei gospodarii. In limba engleza, verbul „to manage” se refera la

Termenul de „management”, provenit din limba engleza, este dominant astazi datorita

succesului formidabil obtinut de firmele americane pe parcursul secolului XX. Acesta a

determinat si dominanta metodelor, tehnicilor si instrumentelor managementului organizational,

dezvoltate în firmele respective, si preluate prin tranfer de „know-how” managerial de catre firme

si ulterior organizatii din întreaga lume si din toate domeniile vietii sociale.

Stiinta managementului

Managementul este o stiinta, adica un ansamblu organizat si coerent de cunostinte,

concepte, principii, metode, tehnici, instrumente, prin care se explica în mod sistematic

fenomenele si procesele care se petrec în conducerea organizatiilor. În perioada contemporana,

stiinta managementului se prezinta ca un sistem teoretic bine închegat sustinut atât printr-un

deosebit de bogat material faptic ilustrativ cât si prin rezultate ale sintetizarii materialului faptic

sub forma de legi, teorii, principii. Stiinta managementului are metodologie proprie de investigare

stiintifica, atât cantitativa, cât si calitativa.

Managementul ca stiinta preia informatii referitoare la procesul managementului si la

comportamentul managerilor,individual si ca grup, pe care le supune unor procedee de analiza si

sinteza specifice tuturor stiintelor, cu scopul de a valida experienta pozitiva, de a perfectiona

metodele si tehnicile de management existente, a adauga altele noi si de a difuza pe o scara cât

mai larga cunostintele si deprinderile din acest domeniu.

Stiinta managementului se bazeaza pe un proces analitic, selectiv, prin care ansamblul

de experienta deosebit de vast, de metode , tehnici, instrumente, reguli de decizie, comportamente

organizationale, este sistematizat, simplificat, esentializat,fiind formulate teorii si ipoteze verificat

prin cercetare, apoi consolidat si difuzat celor interesati în cunoasterea si aplicarea

managementului.

Profesorul Ovidiu Nicolescu (Nicolescu si Verboncu, 1999) definesc stiinta

managementului economic ca „studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul

firmelor, în vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de

noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si

cresterea competitivitatii.”

Arta managementului

Consideram ca managementul este si o arta care reflecta latura sa pragmatica. Exista

opinii potrivit carora managementul este activitatea sau arta de a conduce o organizatie întrucât

implica o mare doza de creativitate, abilitate de a inova, de a gasi solutii la problematicile

deosebit de diverse pe care organizatia le întâlneste în desfasurarea activitatilor ei. Din acest

punct de vedere, consideram ca managementul implica o doza apreciabila de arta.

Arta managementului consta în maiestria, talentului managerului de a aplica

cunostintele stiintei managementului la realitatile diverselor situatii în care se afla organizatia

respectiva, rezultate din interactiunea sa cu mediul ambiant si de a obtine rezultatele stabilite,

dorite în conditii de eficienta.

Pe masura ce activitatea organizatiilor se desfasoara într-un mediu dinamic si de mare

complexitate, cum este cel din perioada actuala, apreciem ca stiinta managementului se impune

tot mai mult în practica manageriala. Acest proces contribuie la abandonarea treptata a conceptiei

si practicii managementului exclusiv ca arta, specific perioadelor în care deciziile se bazau pe

talent, pe experienta trecuta si uneori pe “metoda încercarii si erorii “. Stiinta managementului

suplimenteaza progresiv arta managementului. Consideram ca stiinta managementului valideaza

uneori solutii ale artei manageriale, integrându-le în zona de cunostinte stiintifice, alteori nu.

Importanta managementului ca stiinta este dovedita statistic în sensul ca firmele ce

folosesc mai mult instrumente stiintifice de conducere sunt mai viabile decât cele ce se bazeaza

pe procese de conducere intuitive. Formula succesului managerial propusa de Kreitner este :

S = A x M x O , în care

succesul (S) este produsul dintre abilitatea manageriala (A), motivatia de a conduce (M)

si oportunitatea manageriala (O).

Abilitatea manageriala este definita ca fiind abilitatea demonstrata de a îndeplini

realiza obiectivele organizationale atât eficace cât si eficient. Exemple de abilitati importante: de

a planifica, de a organiza, de a conduce, de a lua decizii, de a comunica verbal si în scris.