Managementul Afacerilor Economice Internaționale

1.Conceptele si functiile MGAEI.

Managementul afacerilor economice internaţionale reprezintă totalitatea conceptelor, a metodelor şi instrumentelor necesare identificării oportunităţii afacerilor economice dintre parteneri aparţinând unor ţări diferite, promovării, negocierii, contractării şi derulării acestoraFACTORII CARE CONDUC LA EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI AFACERILOR INTERNAŢIONALE SINT

a)Dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor economice internaţionale;

b)Diversificarea afacerilor economice internaţionale pe fluxuri şi conţinutul lor:

- Comerţul internaţional cu mărfuri tangibile, a căror structră s-a diversificat considerabil;

- Comerţul cu servicii (servicii tehnice, bancare,tasporturi, turism, etc.);

- Circulaţia internaţională de capital şi late relaţii finaciar-monetare, cel mai mobil flux al relaţiilor economice internaţionale.

c) oferta depăşeşte în mod curent cererea;

d) amplificarea mobilităţii (schimbarea perpetuă a preţurilor, flotarea cursurilor monetare) ajumgând uneori până la instabilitatea economic-finaciară;

e) diversificarea tehnicilor manageriale.

Functiile MGAEI.

A) Organizarea distribuţiei produselor şi serviciilor; organizarea activităţilor de piaţă

Această funcţie a managementului afacerilor economice internaţionale presupune o înlănţurie de structuri organizatorice pentru a asigura circulaţia normală a produselor de plată de la locul de ofertare la locul de cumpărare sau consum.

B) Comunicarea , cercetarea şi prospectarea pieţei, promovarea afacerilor

- Cercetarea pieţei – urmăreşte două obiective:

- definirea şi delimitarea pieţelor;

- determinarea motivaţiilor agenţilor economici de a deveni parteneri de afaceri, de a se antrena efectiv în aceste afaceri.

- Stabilirea obiectivelor cercetării pieţei externe: analiza situaţiei conjuncturale, segmentarea pieţei, determinarea cotei de piaţă deţinută de o întreprindere, elaborarea de previziuni în ceea ce priveşte exporturile proprii, politicile şi reglementările comerciale existente pe piaţa respectivă;

- Etapele cercetării pieţei externe pot fi sintetizate astfel:

- Identificarea şi selectarea surselor de informaţii. Sursele de informaţii se află parţial în întrprindere, unele se obţin din unităţile specialzate din ţară, iar altele din susre externe;

- Metodele utilizate în cercetarea pieţei externe:

a) Metoda balanţelor şi conturilor naţionale

Balanţele statice sintetizează, într-un sistem de tabele, prin indicatori statistici, informaţiile necesare caracterizării procesului complex de reproducţie materială pe o perioadă limitată, de regulă un an. În prezent, în diferite ţări ale lumii se folosesc mai multe tipuri de balanţe:

- Balanţa legăturilor dintre ramuri

- Diverse balanţe pe produse

- Balanţa plăţilor externe

- Balanţa de comerţ exterior, etc.

Sistemul conturilor naţionale, folosit mai ales în ţările dezvoltate, oferă informaţii necesare caracterizării nivelului de dezvoltare economică şi a structurilor economice, prin evidenţierea fluxurilor materiale şi finaciare pe baza cărora pot fi analizate:

- producţia

- repartiţia

- consumul şi acumularea de bunuri şi servicii într-o perioadă determinată, de regulă un an.

b) Metode bazate pe cercetări selective

Aceste metode conferă operativitate şi, în măsura în care

selectarea eşantioanelor se face corect, datele pot avea o

semnificaţie deosebită pentru aprecierea unor fenomene

economice, a unor întreprinderi sau pieţe externe

c) Metoda corelării indicatorilor

Aceasta este o metodă de organizare a cercetării pieţei externe,

de obţinere şi prelucrare a informaţiilor utile promovării şi

dezvoltării comerţului exterior, care are vantajul că evidenţiază o

serie de conexiuni ce influenţează puternic evoluţia fenomenelor

economice.

Promovarea afacerilor economice, ca funcţie a managementului, reprezintă totalitatea metodelor şi instrumentelor specifice folosite pentru a face cunoscută întreprinderea şi oferta acesteia de produse şi servicii într-un mediu socio-economic cât mai larg, pe pieţe cât mai numeroase care urmează a fi abordate pentru afaceri.

C) Adaptarea produselor şi serviciilor la cerinţele dinamice ale pieţei

- adaptarea produselor la specificul pieţelor, datorat particularităţilor de climă;

- adaptarea produselor la nivelul veniturilor precum şi la specificul civilizaţiei, al tradiţiilor, obiceiurilor consumatorilor;

- înnoirea produselor ţinând seama de mutaţiile dinamice care au loc pe piaţa mondială.

D) Negocierea în afacerile economice internaţionale

Negocierea reprezintă o funcţie relevantă a managementului afacerilor economice internaţionale, prin care se pregăteşte şi se fundamentează decizia cu privire la afacerile ce urmează a fi încheiate.

Negocierea este o activitate complexă care presupune angajarea unor specialişti ce trebuie să întrunească, pe de o parte, o serie de calităţi native deosebite, iar pe de altă parte, o serie de calităţi profesionale.

Managementul negocierii presupune structura

activităţii pe următoarele etape:

- prenegocierea (pregătirea)

- desfăşurarea tratativelor

- Postnegocierea şi protonegocierea (o activitate paralelă cu tratativele pentru sensibilizarea partenerilor).

Negocierea contemporană presupune o pregătire temeinică, improvizaţiile neputând să ducă decât la succese întâmplătoare. De asemenea, aceasta necesită exigenţe specifice privind comunicarea, argumentarea intereselor proprii, combaterea obiecţiilor partenerilor străini, competenţă şi discernământ în luarea deciziei.

În zilele noastre s-au dezvoltat şi perfecţionat numeroase strategii, tactici şi tehnici de negociere ce presupun un înalt profesionalism care, dacă este dublat de talent şi intuiţie, asigură premise puternice pentru obţinerea unor înalte performanţe în afacerile economice internaţionale.

Negocierea contemporană presupune o pregătire temeinică, improvizaţiile neputând să ducă decât la succese întâmplătoare. De asemenea, aceasta necesită exigenţe specifice privind comunicarea, argumentarea intereselor proprii, combaterea obiecţiilor partenerilor străini, competenţă şi discernământ în luarea deciziei.

În zilele noastre s-au dezvoltat şi perfecţionat numeroase strategii, tactici şi tehnici de negociere ce presupun un înalt profesionalism care, dacă este dublat de talent şi intuiţie, asigură premise puternice pentru obţinerea unor înalte performanţe în afacerile economice internaţionale.