Managementul Calității

12.1. Scurt istoric. Calitatea în legislaţia românească şi internaţională. Concepte

Activitatea de construcţii este recunoscută ca una dintre cele mai vechi preocupări ale omului şi se materializează în medii construite în care se desfăşoară întregul sistem de activităţi şi preocupări umane (productive, sociale, culturale etc.). Deci, mediul construit influenţează totalitatea activităţilor materiale şi spirituale, fapt ce a condus, încă din antichitate, la impunerea garanţiei calităţii producţiei de construcţii.

Astfel, "Codul lui Hammurabi", 1700 î. Hr. (descoperit în 1901 la Susa), făcea constructorul răspunzător de calitatea şi rezistenţa operei sale prin precizarea: "Dacă se prăbuşeşte casa (construcţia) şi omoară locatarii meşterul constructor va fi ucis".

Legiferarea şi organizarea asigurării calităţii construcţiilor în ţara noastră este prezentă mai întâi în "Memoriul despre lucrările săvârşite de Departamentul Lucrărilor Publice" publicat la Iaşi în 1856 prin care era creată "Poliţia asupra zidirilor private" care solicita ca:

- "toţi lucrătorii de zidiri să nu fie îngăduiţi a lucra până ... nu-şi capătă atestatul Departamentului doveditoriu gradului de cunoaştere ce au";

- "în viitor toate clădirile să nu se mai zidească decât cu cărămidă pe lat, iar acelea făcute cu cărămidă pe muchie să se prefacă" etc.

Calitatea construcţiilor trebuie să fie abordată complex, ştiinţific, deoarece implicaţiile noncalităţii sunt mult mai mari faţă de marea majoritate a celorlalte produse. Construcţiile, ca produse ale activităţii umane, prezintă următoarele particularităţi:

- consumă un capital foarte mare;

- sunt supuse unui număr mare de factori aleatori, imprevizibili, ca urmare a duratei mari de viaţă;

- trebuie să satisfacă necesităţile a două, trei generaţii, ceea ce face dificilă standardizarea şi prelungeşte perioada de acumulare a experienţei necesare perfecţionării produselor;

- cu toate perfecţionările tehnologice, se menţin lucrări cu caracter artizanal la care calitatea este dată de calificarea şi îndemânarea executantului;

- este dificil de apreciat un raport optim între creşterea costului execuţiei pentru îmbunătăţiri calitative şi reducerea pe această cale a costului exploatării;

- nu se admit defecte sau rebuturi (în special legate de stabilitate, rezistenţă, durabilitate şi siguranţă în exploatare) etc.

Calitatea construcţiilor nu este doar o problemă a constructorului, ea este problemă naţională şi, în ultimul timp, europeană sau chiar mondială. În acest sens, Uniunea Europeană (U.E.) a dat mandat Comitetului European de Standardizare să stabilească norme prin care, între statele membre, să se recunoască reciproc organismele şi laboratoarele care să confirme calitatea.

Institutul Român de Standardizare a aderat la Comitetul European de Standardizare, precum şi la Reţeaua Internaţională de Terminologie, fapt ce a condus la adoptarea normelor Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (I.S.O.) incluzându-le în nomenclatorul de standarde româneşti, astfel:

-I.S.O. 8404/1994 - Calitate. Vocabular.

-I.S.O. 9000/1994 - Standarde pentru conducerea calităţii şi asigurarea calităţii. Ghid pentru selecţie şi utilizare.

-I.S.O. 9001/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în proiectare/dezvoltare, producţie, montaj şi service.

-I.S.O. 9002/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în producţie şi montaj.

-I.S.O. 9003/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în inspecţie şi încercarea finală.

-I.S.O. 9004/1994 - Conducerea calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Ghid.

S-au adoptat, de asemenea, normative din seriile I.S.O. 10.011/93 şi E.N. 45.000/1992.

Alinierea cerinţelor calităţii în construcţii, din ţara noastră, la cerinţele internaţionale s-a materializat în Legea nr.10 - "Lege privind calitatea în construcţii" adoptată la 18 ianuarie 1995 şi publicată în M.O. nr.12 din 24 ianuarie 1995. Prevederile acestei legi se aplică:

- construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora - indiferent de forma de proprietate sau destinaţie;

- lucrărilor de modernizare; modificare, transformare, consolidare şi reparaţii ale construcţiilor.