Managementul inovării și tehnologiei

Capitolul 1

BAZELE TEHNOLOGICE ALE ÎNTREPRINDERII

Rezumat

Se prezintă câteva modalităţi de definire a noţiunii de tehnologie subliniindu-se elementele specifice fiecăreia dintre ele. Se defineşte noţiunea de sistem şi elementele caracteristice ale acestuia, precum şi sistemul tehnologic şi cel de fabricaţie cu cele patru categorii ale sale: sistem cu flexibilitate naturală, artificială, sisteme rigide de tip reglementat şi de tip automatizat.

După rolul în poziţionarea concurenţială a întreprinderii, tehnologiile pot fi: esenţiale, de diferenţiere, definitorii şi periferice, iar după nivelul de dezvoltare, tehnologii emergente, evolutive, mature, în declin şi depăşite.

Se defineşte şi se analizează potenţialul tehnologic al întreprinderii, se estimează potenţialul de competitivitate tehnologică şi se determină variaţia potenţialului tehnologic al întreprinderii.

1.1 Definirea tehnologiei

În prezent există numeroase definiţii ale tehnologie, fiecare având la bază alte criterii:

a) Tehnologia este ştiinţă a procedeelor şi mijloacelor de prelucrare a materialelor; este ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operaţiilor, utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs.

La prima vedere, aceasta definiţie este satisfăcătoare. Concordanţa acestei definiţii cu realitatea este ilustrată de orice vizită într-o întreprindere.

b) Tehnologia este un ansamblu complex de cunoştinţe, mijloace şi pricepere, organizat pentru a realiza producţia unui anumit bun.

Această definiţie atrage atenţia că cele trei elemente care intră în componenţa unei tehnologii: cunoştinţele asupra produselor care stau la baza transformărilor ce au loc în proces („cunoştinţele”), utilaje şi priceperea (know-how-ul) sunt componente indispensabile de importanţă egală. Lipsa unuia dintre ele conduce la eşecuri.

Exemplu

Degeaba este cumpărată o uzină la cheie dacă nu se ştie cum să se exploateze.

Degeaba este inventată o metodă revoluţionară de fabricaţie dacă lipsesc utilajele necesare realizării procesului de fabricaţie.

Nici utilajele, nici priceperea nu sunt suficiente dacă lipsesc elementele de cunoaştere a procesului, a proprietăţilor materiilor prime şi a produselor intermediare, a modului cum se va comporta produsul în exploatare.

c) Tehnologia este un ansamblu de utilaje, procedee, echipamente şi metode pentru „a face” sau „a fabrica” ansamblul care permite extinderea capacităţii de acţiune a omului.

Această definiţie aduce un element în plus, deloc neglijabil, extinderea capacităţii de acţiune a omului. Datorită ei omul poate merge pe apă, sub apă, poate zbura, poate comunica la distanţe foarte mari aproape instantaneu. Ce nu poate face în prezent va putea, probabil, în viitor, pe seama unei noi descoperiri tehnice.

d) Tehnologia este ştiinţa procedeelor de fabricare şi a utilajelor care permit transformarea, în condiţii economic avantajoase, a materiilor prime în produse.

Cu această definiţie se intră în domeniul restricţiilor; transformarea cu care se ocupă tehnologia analizată trebuie realizată în condiţii economic avantajoase, la un cost acceptat de piaţă.

Exemplu

Astăzi, sub aspectul cunoştinţelor s-ar putea să se construiască automobile total nepoluante, electrice sau cu hidrogen, însă preţul de cumpărare şi costurile de exploatare ale acestor tipuri de automobile ar fi uriaşe.

S-ar putea astăzi să se scoată aluminiul din „lut”, în prezent, se extrage doar din bauxită, care este mult mai rară decât lutul, pentru că este procedeul, care conduce la un preţ rezonabil al aluminiului.

Poate în viitor se va putea folosi un procedeu, care să plece de la „lut” şi care să conducă la un preţ acceptabil pentru aluminiu.

e) Tehnologia este arta de a utiliza, într-un context local şi într-un scop precis, ştiinţele, metodele şi utilajele care pot servi la concepţia şi realizarea unui produs şi a procedeului său de fabricaţie.

Această definiţie este cea care răspunde cerinţelor unei economii de piaţă, care se opune ideii (încă atât de dragă unora) de a produce orice şi oricât, de dragul de a face maşinile să funcţioneze. Conform acestei definiţii, o tehnologie nu are sens decât prin prisma rezultatelor finale, care trebuie să fie certe, purtătoare de succes, obţinut în condiţii riguros definite, perfect controlabile şi reproductibile.