Managementul investiției

I. INVESTIŢIA - FACTOR AL CREŞTERII ECONOMICE

1. CONCEPTUL DE INVESTIŢIE

Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice. Investiţiile, privite ca sumă a cheltuielilor făcute pentru realizarea de noi obiective, dezvoltarea sau modernizarea celor existente, reprezintă o cheltuială certă pentru un viitor ce conţine elemente de incertitudine, generate de obicei de evoluţia pieţei. Rolul important pe care îl ocupă strategia investiţională în cadrul strategiilor şi politicilor firmei, reiese şi din faptul că toate celelalte activităţi ale firmei sunt dependente de politica de investiţii adoptată.

Procesul investiţional a fost şi rămâne un proces complex, care înglobează toate activităţile şi operaţiunile întreprinse pentru plasarea unor capitaluri proprii sau atrase, cu scopul realizării şi punerii în funcţiune a unor obiective economice, sociale sau de altă natură, precum şi fructificarea resurselor băneşti plasate la alţi întreprinzători (cu titlul de acţiuni, obligaţiuni etc.).

În sens financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă pe speranţa obţinerii unor venituri superioare, dar probabile, (achiziţionarea unei maşini pentru creşterea productivităţii muncii, construcţia unei uzine pentru creşterea producţiei, asimilarea unui brevet pentru fabricarea de produse noi etc.).

În sens contabil, aceeaşi investiţie desemnează alocarea unei resurse disponibile pentru procurarea unui activ, care va determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli.

Conceptul de investiţii poate avea astfel două sensuri:

1. un sens larg, conform căruia investiţiile cuprind toate cheltuielile sau alocările de fonduri de la care se aşteaptă nişte venituri viitoare;

2. un sens restrâns, conform căruia investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de active fixe (pentru construirea, reconstruirea, lărgirea, modernizarea şi achiziţionarea de active fixe de natura maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, mijloacelor de transport şi a altor mijloace de muncă). Se asimilează investiţiilor şi cheltuielile referitoare la lucrările de proiectare, prospecţiuni şi explorări geologice, achiziţionarea de titluri de valoare, etc.

În concluzie, investiţia reprezintă o alocare permanentă de capitaluri, în achiziţia de active fixe şi / sau financiare, care să permită desfăşurarea unor activităţi rentabile, superioare ratei actuale de rentabilitate a întreprinderii şi acoperitoare pentru riscurile asumate. Principalul risc asumat este alocarea azi a unui capital, în speranţa obţinerii viitoare a unor fluxuri de beneficii.

2. CLASIFICAREA INVESTIŢIILOR

Tipologia investiţiilor într-o întreprindere este de o mare diversitate.

Cea mai des întâlnită este investiţia tehnică privind achiziţia, construcţia şi montajul unor maşini, utilaje, instalaţii, mijloace de transport etc.

Alături de aceasta, se realizează investiţii umane în formarea, calificarea, specializarea personalului, investiţii sociale (cum ar fi construcţia în întreprindere a unei cantine restaurant), investiţii financiare în cumpărarea de titluri de participaţie la alte societăţi comerciale, investiţii comerciale pentru publicitate şi reclamă etc.

O tipologie a investiţiilor cu o distincţie netă nu este posibilă. Spre exemplu, o investiţie de înlocuire a activelor fixe uzate este asociată adesea cu o modernizare a tehnologiei.

Un prim criteriu la clasificarea investiţiilor este conturat de politica generală a întreprinderii. Tipurile de investiţii rezultate în urma acestei clasificări sunt fiecare rezultatul aplicării unei anumite strategii de dezvoltare. După acest criteriu, avem:

• investiţii interne, rezultate în urma aplicării unei strategii de creştere internă, concretizată în specializarea producţiei şi consolidarea poziţiei pe piaţă. Aceste investiţii se fac în cercetare - dezvoltare, în modernizarea tehnologiei de producţie şi a relaţiilor de distribuţie şi în specializarea personalului;

• investiţii externe, rezultate ale aplicării unei strategii de diversificare a activităţii, de speculare a oportunităţilor de pe pieţele de capitaluri;

Fig. Constituirea patrimoniului întreprinderii ca un portofoliu de proiecte de investiţii

Pornind de la această clasificare se poate pune în evidenţă conceptul de portofoliu de proiecte de investiţii, ce caracterizează activitatea investiţională a întreprinderii în ansamblul ei. Într-o politică dinamică de investiţii se va face întotdeauna selecţia proiectelor care maximizează averea şi se va dezinvestii în activităţile care afectează negativ această avere.

Dezinvestiţiile trebuie să apară ca o decizie de promovare a celor mai rentabile dintre ele proiectele de investiţii şi nu ca o penalizare a unor proiecte mai vechi care, în timp, au devenit mai puţin eficiente.