Cuprins
- CUPRINS
- CAPITOLUL I 7
- BAZELE TEORETICE ALE EFICIENŢEI INVESTIŢIILOR 7
- 1.1 Investiţiile – suportul material al retehnologizării agenţilor economici şi creşterii eficienţei 7
- 1.2 Procesul investiţional 11
- 1.3 Definirea conceptului de investiţii 17
- 1.4 Structura şi clasificarea investiţiilor 22
- 1.5 Sursele de finanţare a investiţiilor şi politica financiară a agenţilor economici 26
- 1.5.1 Resurse interne de finanţare a investiţiilor 28
- 1.5.2 Leasing-ul, o nouă formă de finanţare a investiţiilor 31
- 1.5.3 Credite externe angajate pentru finanţarea investiţiilor 33
- 1.6 Conceptul de eficienţa investiţiilor 39
- 1.7 Optimul şi eficienţa proiectelor de investiţii 44
- 1.8 Principiile şi criteriile de eficienţă folosite în calculul şi analiza proiectelor de investiţii 45
- CAPITOLUL II CUANTIFICAREA ŞI ANALIZA INFLUENŢEI MULTIPLICATOARE A
- FACTORULUI TIMP ASUPRA INVESTIŢIILOR ÎN PERIOADA EDIFICĂRII
- PROIECTULUI 48
- 2.1 Cuantificarea influenţei factorului timp asupra investiţiilor în perioada de edificare a
- proiectului 49
- 2.2 Influenţa factorului timp asupra principalelor momente de analiză a eficienţei investiţiilor în faza
- de exploatare a proiectului 54
- CAPITOLUL III SISTEMUL INDICATORILOR STATICI – GENERALI ŞI
- SPECIFICI – FOLOSIŢI LA FUNDAMENTAREA EFICIENŢEI PROIECTELOR
- DE INVESTIŢII 58
- 3.1 Analiza eficienţei proiectelor de investiţii pe baza indicatorilor generali de eficienţă 59
- 3.2 Indicatorii specifici de evaluare a eficienţei investiţiilor pentru unele ramuri şi domenii de
- activitate 67
- 3.2.1 Necesitatea folosirii indicatorilor specifici în calculul eficienţei investiţiilor alocate în anumite
- ramuri ale economiei naţionale 67
- 3.2.2 Indicatorii specifici folosiţi în calculul eficienţei investiţiilor din unele ramuri
- industriale 67
- CAPITOLUL IV ANALIZA DINAMICĂ A EFICIENŢEI PROIECTELOR DE
- INVESTIŢII PRIN METODA ACTUALIZĂRII 80
- 4.1 Necesitatea folosirii actualizării în calculele de eficienţă 80
- 4.2 Actualizarea – metodă de cuantificare a influenţei factorului timp asupra eficienţei
- investiţiilor 80
- 4.3 Relaţiile de calcul al indicatorilor actualizaţi 85
- CAPITOLUL V FUNDAMENTAREA EFICIENŢEI PROIECTELOR DE
- INVESTIŢIIPRIN METODOLOGIA BĂNCII INTERNAŢIONALE PENTRU
- RECONSTRUCŢIE ŞI DZVOLTARE 100
- 5.1 Prezentarea generală a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare 102
- 5.2 Abordarea generală a conceptului de proiect 104
- 5.3 Interpretarea analizei economice şi financiare în evaluarea unui proiect de investiţii 109
- 5.4 Indicatorii de calcul al eficienţei proiectelor de investiţii finanţate de Banca Internaţională pentru
- Reconstrucţie şi Dezvoltare 125
- 5.5 Rata de rentabilitate a fondurilor proprii 130
- 5.6 Analiza de senzitivitate 130
- 5.7 Prezentarea rezultatelor analizei pe baza indicatorilor actualizaţi 141
- 5.8 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare 142
- CAPITOLUL VI EVALUAREA ORGANIZAŢIILOR ÎN VEDEREA
- PRIVATIZĂRII, VÂNZĂRII, COTĂRII LA BURSĂ 145
- 6.1 Necesitatea evaluării organizaţiilor la anumite intervale de timp 145
- 6.2 Conceptul de evaluare şi teoria valorii 147
- 7.3 Conceptele metodologice ale evaluării organizaţiilor 150
- 7.4 Metodologia de evaluare a organizaţiilor 151
- 64.1 Încheierea contractului de evaluare 152
- 6.4.2 Informare pentru cunoaşterea preliminară a organizaţiei 152
- 6.4.3 Diagnosticarea organizaţiei 153
- 6.4.4 Sinteza diagnosticului general de evaluare 161
- 6.5 Evaluarea organizaţiei cu ajutorul metodelor alese 162
- 6.5.1 Metode bazate pe valoarea patrimonială 163
- 6.5.2 Metode bazate pe valoarea de randament a organizaţiei 166
- 6.6 Metode care folosesc valoarea bursieră 171
- 6.7 Metode combinate de evaluare 173
- BIBLIOGRAFIE 175
Extras din curs
CAPITOLUL I
BAZELE TEORETICE ALE EFICIENŢEI INVESTIŢIILOR
1.1 Investiţiile – suportul material al retehnologizării
agenţilor economici şi creşterii eficienţei
În prezent circa 71% din comerţul nostru exterior se
desfăşoară cu ţările Europei, în special cu cele din Uniunea
Europeană. Pătrunderea pe această piaţă se realizează, însă, în
condiţiile unei concurenţe pentru care nu suntem pregătiţi, deoarece
gradul de înzestrare tehnică şi performanţele manageriale din
întreprinderile noastre sunt cu mult sub nivelul partenerilor din
aceste ţări. Nivelul scăzut al dotării tehnice îşi are rădăcinile în
politica economică a anilor ‘80 când eforturile pentru asimilarea
progresului tehnico-economic au fost diminuate drastic din cauza
lipsei de valută. După 1990, lipsa acută de resurse investiţionale şi
politica economică necorespunzătoare promovată de guvernanţi au
făcut ca starea tehnică a întreprinderilor să se deterioreze şi mai mult.
Ca urmare, promovarea progresului tehnico-economic este o condiţie
vitală pentru evoluţia economiei noastre şi una dintre cele mai
importante căi de creştere a competitivităţii şi de stopare a scurgerii
venitului naţional peste graniţă în cadrul unor schimburi
neechivalente.
Retehnologizarea, bazată pe mecanizarea complexă şi
automatizarea proceselor de fabricaţie poate asigura creşterea
substanţială a calităţii produselor prin îmbunătăţirea performanţelor
de mentenabilitate şi fiabilitate, diminuarea consumurilor specifice
sporirea productivităţii muncii, asimilarea unor produse rentabile
etc. Dar aceste avantaje potenţiale se valorifică plenar numai dacă se
asigură corelarea criteriilor tehnice cu cele economice în
fundamentarea deciziilor de producere, achiziţionare şi folosire a
elementelor tehnicii noi, prin prisma evoluţiilor specifice tranziţiei la
economia de piaţă.
Retehnologizarea presupune un efort investiţional deosebit şi
o conlucrare loială cu parteneri străini competitivi şi interesaţi în
colaborarea cu unităţi româneşti. Retehnologizarea se poate realiza
pe calea importului, prin achiziţionarea de utilaje moderne,
cumpărarea de licenţe şi brevete, prin contracte de engineering cu
parteneri din ţările dezvoltate sau prin conceperea şi asimilarea în
întreprinderi a noilor tehnologii. Opţiunea pentru una dintre aceste
căi, dimensionarea şi îmbinarea lor trebuie să aibă în vedere resursele
firmei, capacitatea sa de a produce şi asimila noul, mentalitatea
personalului şi cultura specifică organizaţiei. Între acestea, problema
fundamentală este asigurarea valutei, indispensabilă cumpărării de
utilaje şi know-how din ţările dezvoltate.
Corelaţia dintre investiţii şi modernizare este fundamentală
pentru orice activitate economică, indiferent de ramura în care se
desfăşoară. În fond, dotarea cu utilaje şi instalaţii cu parametrii
tehnico-economici ridicaţi este o problema care interesează în egală
măsură dezvoltarea pe baze eficiente a secţiilor şi atelierelor de
producţie, a societăţii comerciale în ansamblul, a fiecărei ramuri
economice şi, în final, a întregii economii naţionale. Scopul urmărit
prin activitatea de modernizare este întotdeauna creşterea eficienţei
economice în sectorul în care s-a realizat, a economiei naţionale în
ansamblu şi o mai bună folosire a factorilor de producţie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Investitiilor
- 00COPERTA.pdf
- 01CAPITOLUL I.pdf
- 02CAPITOLELE23.pdf
- 03CAPITOLUL IV.pdf
- 04CAPITOLUL V.pdf
- 05CAPITOLUL VI.pdf
- 06bibliografie.pdf