Managementul Lucrărilor de Cadastru

CAP. 1. MANAGEMENTUL LUCRĂRILOR DE CADASTRU

1.1. Generalităţi

Folosirea cu maximă eficienţă a tuturor resurselor materiale şi umane în procesul de executare a măsurătorilor topo-geodezice şi cadastrale, impune îmbunătăţirea continuă a formelor şi metodelor de organizare şi conducere a acestor lucrări.

Procesul de executare a lucrărilor de măsurători constă în totalitatea acţiunilor conştiente ale unui colectiv de oameni, care au ca scop realizarea unor obiective.

Managementul lucrărilor de măsurători urmăreşte combinarea raţională a mijloacelor tehnice (aparate, instrumente etc.) cu forţa de muncă specializată, în vederea obţinerii unui anumit volum de producţie, într-o anumită perioadă de timp.

1.2. Obiectul, conţinutul şi importanţa managementului în lucrările de cadastru

Managementul lucrărilor de măsurători constă în perfecţionarea proceselor de muncă pe baza realizărilor ştiinţei, tehnicii şi a organizării superioare, în scopul reducerii consumului de muncă şi a creşterii productivităţii muncii. Aplicarea în practică a tehnicii noi, implică schimbarea organizării muncii, ceea ce dovedeşte existenţa unei interdependenţe între nivelul tehnic şi organizarea muncii.

1.3. Principii de bază ale managementului în lucrările de măsurători

În organizarea muncii la măsurătorile topo-geodezice şi cadastrale trebuie să se ţină cont de următoarele principii: - economisirea efortului fizic şi intelectual; - economisirea mişcărilor; - evitarea oboselii.

a. Economisirea efortului fizic şi intelectual – ţine cont de faptul că orice activitate a organismului omenesc este însoţită de nişte procese prin care se consumă energia dobândită prin alimentaţie. Lucrul mecanic efectuat de către un om este rezultatul unui consum de energie chimică şi psihică (nervoasă sau intelectuală), care se condiţionează reciproc şi apar împreună.

În organizarea muncii trebuie să se acţioneze pentru realizarea următoarelor deziderate:

- folosirea tuturor mijloacelor prin care se realizează o schimbare a raportului dintre efortul fizic şi cel intelectual în favoarea celui din urmă;

- evitarea complexelor de operaţii care solicită static şi conduc la obosirea rapidă a muncitorilor;

- evitarea eforturilor fizice şi psihice mari şi prelungite.

b. Economisirea mişcărilor – se referă la faptul că aceste mişcări luate ca acte simple ale operatorului în procesul de muncă, efectuate în mod greşit, constituie principala sursă de oboseală.

Economisirea mişcărilor se poate realiza prin:

- reducerea la maxim a mişcărilor inutile;

- alegerea mişcărilor simple;

- reducerea distanţelor pe traiectul mişcărilor;

- alegerea mişcărilor degajate etc.

c. Evitarea oboselii

Oboseala în procesul muncii apare printr-o scădere a capacităţii de muncă a organismului. Este o senzaţie reversibilă, având o funcţie de protecţie contra suprasolicitării organismului, fiind sesizată la om prin reducerea puterii, scăderea randamentului, a calităţii şi cantităţii producţiei. Gradul de oboseală creşte exponenţial cu creşterea efortului şi a duratei de efort. Reducerea oboselii se poate obţine prin somn şi repaus.

Sarcinile principale ale organizării în lucrările de măsurători sunt:

- alegerea unor forme cât mai eficiente de muncă în colectiv;

- perfecţionarea normării muncii în vederea stimulării materiale;

- stabilirea efectivului raţional (componenţă, competenţă, relaţii);

- aplicarea unor procedee de muncă eficiente prin eliminarea mişcărilor inutile şi obositoare;

- pregătirea şi descrierea corespunzătoare a locurilor de muncă;

- întărirea răspunderii personale a fiecărui operator;

- introducerea unor regimuri raţionale de muncă şi odihnă;

- perfecţionarea şi ridicarea continuă a nivelului de cunoştinţe ale operatorilor;

- întărirea disciplinei în muncă etc.

Importanţa activităţii permanente de organizare raţională a muncii constă în faptul că se poate obţine fără investiţii suplimentare, o creştere a productivităţii, prin folosirea mai completă a timpului de muncă şi folosirea mai eficientă a tehnicii din dotare.

Orice activitate depusă de om în procesul muncii se realizează cu un consum de muncă fizică şi intelectuală.

Capacitatea de muncă reprezintă posibilitatea pe care o are organismul de a susţine timp cât mai îndelungat un nivel optim de intensitate a activităţii fără să se modifice calitatea definită prin trei laturi: potenţială, intensivă şi extensivă.

• Latura potenţială este o caracteristică funcţie de calificarea şi de îndemânarea operatorului. După nivelul calificării şi îndemânării putem avea o muncă simplă sau o muncă mai complexă. O cantitate mai mică de muncă mai complexă corespunde unei cantităţi mai mari de muncă simplă.

• Latura intensivă a muncii este determinată de cantitatea de muncă ce se consumă în unitatea de timp sau este consumul specific de muncă vie.

• Latura extensivă este determinată de timpul în care se consumă munca vie în procesul de producţie.

1.4. Elemente componente ale activităţilor din măsurători

Identificarea elementelor componente ale activităţilor din măsurători implică efectuarea unei analize subordonată unor scopuri bine precizate considerând ca subsisteme relativ independente, părţi ale procesului de producţie.

Analiza sistemică a etapelor de muncă şi tehnologice din cadrul procesului de execuţie a măsurătorilor presupune definirea următorilor termeni:

- mânuire; - complex de mânuiri; - operaţie; - simplex de operaţii; - procesul simplu.

a. MÂNUIREA: este un ansamblu de complexe de mişcări cu intervenţii directe, fizice, combinate într-un ansamblu tehnologic, care produc o acţiune a muncitorului asupra unui element al mijloacelor de producţie. Mânuirea este simplă, dacă nu conţine intervenţii repetabile şi este compusă, dacă una sau mai multe intervenţii se repetă.

b. COMPLEXUL DE MÂNUIRI este ansamblul tehnologic al mai multor mânuiri executate într-o anumită ordine de unul sau mai mulţi operatori, asupra mai multor elemente ale mijloacelor tehnice. Acţiuni ale operatorilor, concretizate în complexe de mânuiri, conduc la activităţi la locul de muncă.

c. OPERAŢIA: este o etapă tehnologică şi de muncă compusă din mai multe mânuiri sau complexe de mânuiri, după cum aceasta se execută manual-mecanic sau manual.

Operaţiile solicită muncă de o anumită calitate şi sunt efectuate de către aceiaşi membri ai echipei, cărora, pe baza calificării ce o posedă le revine competenţa, autoritatea şi responsabilitatea execuţiei.

Diferite activităţi, prin intermediul operaţiilor, conduc la obţinerea unor lucrări şi servicii simple.