Managementul Resurselor Umane

Crearea unui fond considerabil în domeniul managementului a dus la aparitia unor puncte diferite de vedere în ceea ce priveste definitia managementului. Având în vedere problematica abordata si pozitiile definitorii fata de principalele elemente ale managementului pot fi considerate ca principale urmatoarele scoli: scoala clasica, scoala relatiilor umane si scoala managementului modern, în cadrul fiecareia existând o serie de cerinte specifice.

Cei mai de seama reprezentanti ai scolii clasice au fost americanul Frederik Taylor, francezul H.Fayol, germanul M.Weber. Ei aveau sa creeze si cele trei curente de baza ale conceptiei clasice: managementul stiintific, managementul administrativ si managementul biocratic.

Au existat numerosi sociologi si psihologi care au supus curentele de baza clasice unor severe critici, reprosând ca nu s-a tinut c ont de comportamentul uman si ca membrii unei organizatii erau considerati elemente pasive.

Specialistii care au adus contributii importante managementului, E.Mayo, M.P.Follet, Abraham Maslow, C.Barnat, etc. au concluzionat în urma unor experimente ca alaturi de aspectele fizice ale muncii (buna iluminare, cresterea salariului, cresterea perioadei de odihna, scaderea numarului zilelor de munca) actioneaza si factorii de relatii umane, care pot influenta eficienta si performanta muncitorilor.

Ideile teoriei clasice, precum si abordarile manageriale prin prisma comportamentului uman si-au gasit numeroase concretizari în activitatea firmelor de astazi.

Dintre exponentii cei mai autorizati ai managementului modern de astazi fac parte P.Drucker si R.Mathis (profesor la Universitatea din Nebraska), care au contribuit la dezvoltarea managementului resurselor umane prin lucrarea: “Managementul resurselor umane – manual de referinta”. Activitatile sunt grupate în urmatoarele categorii:

- planificarea strategica a resurselor umane;

- recrutarea, selectionarea si angajarea personalului (staffing);

- dezvoltarea, perfectionarea resurselor umane;

- motivarea angajatilor în relatiile interpersonale si de munca.

Managerii si specialistii în resurse umane trebuie sa colaboreze în mod eficace prin partajarea autoritatii si responsabilitatii pentru realizarea acestor activitati. R.Mathis are un rol cheie în dezvoltarea si certificarea competentelor profesionale din domeniul resurselor umane.

CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE

Managementul resurselor umane presupune îmbunatatirea continua a activitatilor tuturor angajatilor în scopul realizarii misiunii si obiectivelor organizationale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesita o conditie primordiala ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine comportamentala. În acest sens, managerul trebuie sa:

- sa preia responsabilitatea procesului;

- sa se implice în fiecare actiune;

- sa discute personal cu angajatii progresele obtinute de acestia;

- sa recompenseze rezultatele bune.

Actiunile manageriale iau în considerare fiecare salariat ca o individualitate distincta având caracteristici specifice.

Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existenta:

- unui sistem de evaluari a performantelor;

- unui sistem de stimulare a angajatilor;

- unui sistem de recompensare a rezultatelor.

Aceasta vizeaza cooperarea permanenta a tuturor angajatilor pentru a îmbunatati calitatea produselor si a serviciilor oferite de întreprindere, calitatea functionarii acesteia si a obiectivelor sale în scopul asigurarii profitabilitatii pe termen lung în raport cu exigentele societatii.

În prezent în institutiile de stat personalul este privit ca forta de munca. Pentru depasirea acestui stadiu este nevoie de formarea de specialisti.

OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

Obiectivul principal este de a furniza pricepere si experienta în acest domeniu astfel încât sa fie obtinute performante optime si sigure folosind cele mai adecvate metode.

Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal are doua categorii de obiective:

• obiective strategice, pe termen lung, care au în vedere organizarea si planificarea resurselor umane;

• obiective operationale, de natura tehnica si administrativa, care au în vedere activitatile vizând conducerea zilnica a grupurilor de munca.

Managerii de vârf din firmele românesti nu acorda suficienta atentie obiectivelor strategice în domeniul managementului resurselor umane datorita lipsei de interes sau a limitelor individuale (limite de cunostinte în domeniu). Activitatea de personal dintr-o organizatie este una dintre cele mai importante.

POLITICA RESURSELOR UMANE

Politica resurselor umane este formulata de conducerea organizatiei si orienteaza activitatea fiecarui angajat. Pentru ca aceasta sa fie posibila este necesar ca elementele politicii sa fie detaliate si concretizate la fiecare nivel ierarhic.

Preocuparea pentru resursele umane la nivel de vârf necesita precizarea unor reguli de baza, a unor atitudini fata de resursele umane, pe baza carora se adopta deciziile. Acest ansamblu de reguli si atitudini constituie politica întreprinderii în raport cu resursele umane. Stabilirea unei politici corecte în domeniul resurselor umane trebuie sa tina seama de importanta personalului dintr-o organizatie, de raspunderea ce revine conducerii si de obiectivele întreprinderii în acest domeniu.

O politica de personal corect formulata este elementul esential în obtinerea unor rezultate performante. Cerintele unei politici eficiente în domeniul resurselor umane pot fi sintetizate astfel:

1. integrarea managementului resurselor umane în managementul întreprinderii;

2. obtinerea adeziunii întregului personal;

3. actionarea la toate nivelurile;

4. asigurarea unui climat de angajare si valorificare a potentialului fiecarui angajat;

5. recunoasterea si motivarea personalului care obtine rezultate performante;

6. stimularea la fiecare angajat a dorintei de îmbunatatire continua a propriei activitati;

7. antrenarea în procesul decizional al celor ce dovedesc competenta profesionala;

RESPONSABILITATEA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

Responsabilitatea resurselor umane revine atât managerilor superiori, cât si departamentului de specialitate. Cooperarea dintre acestia este hotarâtoare pentru succesul organizational.

Responsabilitatile concrete în acest domeniu se stabilesc de catre fiecare întreprindere în parte, în functie de misiunea si specificul activitatii. Managerii de vârf au datoria de a cunoaste activitatile specifice ale resurselor umane, stimulând cooperarea eficienta dintre compartimentele firmei si departamentul de resurse umane.

Managerul departamentului de resurse umane are responsabilitatea promovarii unei conceptii corecte asupra continutului activitatilor domeniului condus. Abordarea corecta a managementului resurselor umane este asigurata si de organizarea unor programe de instruire a angajatilor în acest domeniu.