Managementul Riscului

Definirea riscului

Definiţia riscului economic dată în „Dicţionarul de economie” de Niţă Dobrotă este aceea de eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate, operaţiune sau acţiune economică. Spre deosebire de incertitudine, riscul economic se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitate pentru rezultatele scontate, ca şi prin cunoaşterea acestei legi de către cei interesaţi.

Managerii văd riscul în mod diferit faţă de felul în care e1 apare în teoria deciziei. În particular exisă o uşoară înclinaţie în a egala riscul alegerii unei alternative cu variaţia repartiţiei probabilităţilor unor rezultate posibile care ar urma alegerii alternativei. Faţă de teoria deciziei sunt evidente următoarele trei diferenţe, prezentate în continuare.

Prima diferenţă constă în faptul că mulţi manageri nu tratează, de exemplu, nesiguranţa profitului ca pe un aspect important al riscului, care este mai degrabă asociat cu rezultatele negative. Există, deci, o tensiune persistentă între „risc”, ca o măsură în funcţie de repartiţia rezultatelor posibile ale unei alegeri şi „risc” ca pericol sau întâmplare. Din această din urma perspectivă, o alegere riscantă este una care conţine ameninţarea unui rezultat foarte slab.

În al doilea rând, pentru manageri, riscul nu este un concept cu caracter de probabilitate. Cam jumătate (54%) dintre managerii intervievaţi consideră nesiguranţa un factor de risc, pentru ei însă, rezultatele slabe prezintă o mare importanţă. O mare parte au simţit că riscul poate fi mai bine definit prin valoarea care se aşteaptă să fie pierdută. Aceasta 1-a făcut pe vicepreşedintele unei bănci să afirme: „Îmi asum riscuri mari cu privire la probabilitate, dar nu la valori”. Un vicepreşedinte pentru finanţe a declarat: „Nu mă uit la probabilitatea de succes sau insucces, dar iau în consideraţie volumul riscului”. Descriind diferenţa dintre asumarea riscului şi jocurile de noroc, un manager a spus: „A juca un milion de dolari într-un joc, este un risc; pe când, a juca în acelaşi timp o jumătate de dolar nu este un risc”. Această tendinţă de a ignora sau subestima probabilitatea de a pierde comparată cu valoarea este probabil mai bine definită ca „aversiune la pierdere” sau ca „aversiune la regret”, decât ca „aversiune la risc”, în termeni convenţionali.

În evaluarea perspectivelor nesigure, 80% dintre managerii intervievaţi au fost preocupaţi de perspectiva „celor mai rele rezultate” sau de „deficitul maxim”. Oricum, este clar că managerii sunt mai tentaţi să folosească mărimi valorice pentru a descrie riscul, decât metodele moderne de estimare a acestuia, cum ar fi statistica sau calculul probabilităţilor ş.a.

În al treilea rând, chiar dacă pentru evaluarea riscului sunt utilizate metode cantitative sau dacă managerii caută o precizie mare în estimarea riscului, acestea se rezumă, în final, la nişte mici dorinţe aplicabile numai în cazul unor sume reduse. Pe de altă parte, la o altă testare, când s-a cerut unor directori executivi să enumere 9 alternative pentru investiţii, tabelul rezultat a arătat o ordonare bazată pe valori certe doar într-o proporţie de 11%. Un vicepreşedinte pentru finanţe a declarat că: „Nimeni nu este interesat în luarea unor măsuri cuantificate” şi un prim-vicepreşedinte observa: „Nu cuantifica riscul, dar trebuie să fii capabil să-l simţi”. Recunoscând că exista pieţe financiare, tehnice, de produse şi alte aspecte ale riscului, majoritatea celor intervievaţi au considerat ca riscul nu poate fi cuantificat cu ajutorul unei singure cifre sau cu o repartiţie de numere; ei au argumentat, în continuare, că nu există o cale de a transforma un fenomen multidimensional într-unul unidimensionai. Pe de altă parte, 24% din acelaşi grup de manageri au considerat că acest lucru ar fi realizabil la o investigare suplimentară. Un manager în activitatea de proiectare a spus: „Totul ar trebui exprimat în termeni de profit (sau pierderi) la sfârşitul proiectului, nu-i aşa?”

În cele mai recente formulări, o alternativă de risc este una pentru care variaţia este mare, iar riscul este o mărime care se adaugă valorii proiectate a alternativei, pentru a obţine o alternativă riscantă. Toate teoriile deciziei consideră că factorii de decizie preferă rezultatele aşteptate decât pe cele surpriză. În general, se consideră că factorii de decizie preferă riscuri mai mici decât unele mari, iar importanţa acordată altor factori rămâne, în general, aceeaşi. De asemenea, valoarea programată a unei alternative se presupune a fi asociată factorilor pozitivi, iar riscul celor negativi în scara preferinţelor alternativelor.

Găsirea unor definiţii empirice satisfăcătoare a riscului, în interiorul acestui sistem rudimentar s-a realizat cu dificultăţi.