Managementul Riscului în Afaceri

1. Abordări conceptuale privind riscul şi incertitudinea

Astăzi, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de activitate. Deşi omniprezent în

mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat.

Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei sunt atât de

numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili

şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură necunoscut.

Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra viitorului. Luarea unei

decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor

viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe

cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului.

Generalmente, conceptul este folosit pentru a descrie situaţii sau evenimente cu

rezultate sau consecinţe incerte. În domenii precum statistica, managementul financiar şi

managementul investiţiilor, riscul, ca noţiune, face trimitere la posibilitatea şi probabilitatea

unor variaţii ale rezultatelor faţă de valorile sau nivelurile estimate iniţial. În alte situaţii, pe

piaţa asigurărilor spre exemplu, noţiunea de risc este asociată cu cea de pierdere.

Unii autori fac distincţie între risc şi incertitudine, riscul fiind considerat ca având

atribute cuantificabile, în timp ce incertitudinea nu, fiind asociată acelor situaţii sau

evenimente despre care există informaţii insuficiente pentru a putea înţelege şi anticipa

schimbările ce vor avea loc. Prin urmare, atunci când informaţiile necesare înţelegerii şi

anticipării evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie

insuficiente, fie indisponibile, situaţia este catalogată ca fiind una incertă.

Gradul de incertitudine este dat de numărul factorilor care pot afecta cursul unei

acţiuni şi de frecvenţa şi amplitudinea schimbărilor aferente lor. Gradul ridicat de

incertitudine induce operatorilor de pe piaţă un comportament de adaptare la modificările

intervenite în mediul de afaceri sau, după caz, un comportament de influenţare a acestora.

Incertitudinea a fost şi este utilizată pentru a descrie situaţii sau evenimente cărora nu

le pot fi asociate probabilităţi privind o potenţială producere a lor. Incertitudinile nu sunt

asigurabile, dat fiind faptul că nu este posibil, din punct de vedere actuarial, să se stabilească

nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea ce este calificat ca fiind incert şi indefinibil.

Există numeroase controverse în practică privind această distincţie, dat fiind faptul că

cea mai mare parte a deciziilor în afaceri se iau fără a dispune de date statistice şi calcule

matematice. Distincţia are, totuşi, o oarecare valoare conceptuală. Incertitudinea asociată cu

un impact ridicat reprezintă o necunoscută mai mare decât riscul asociat aceluiaşi eveniment.

Cu toate acestea, în practică, utilitatea este relativ redusă, nu este una de substanţă,

depinzând de gradul de informare asupra evenimentelor viitoare, dar şi de credibilitatea

informaţiilor despre evenimentele în cauză.

Definirea riscului are multe variante întâlnite în literatura de specialitate. Astfel: este

„posibilitatea de-a ajunge într-o primejdie, de-a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o

pagubă"1, „riscul este practic ameninţarea ca un eveniment să afecteze abilitatea unei

companii de a funcţiona şi de a-şi urmări îndeplinirea obiectivelor strategice. Riscul apare în

general nu atât din probabilitatea că nu se va întâmpla ceva bine, ci din posibilitatea de a se

întâmpla ceva rău." De asemenea „viaţa economică este guvernată de incertitudine şi orice

proiecţie a unor evenimente viitoare este, prin definiţie, lovită de riscul de a nu se realiza în

parametrii prevăzuţi". El există permanent şi se produce sau nu în funcţie de condiţiile create.

Riscul este prezent în toate acţiunile şi evenimentele omenirii. Riscul este într-o permanentă

schimbare el evoluează în complexitate, pe lângă tradiţionalele expuneri la hazard,

adăugându-se riscuri operaţionale, financiare, strategice, de piaţă, de ţară, legislative, umane,

de fraudă, iar caracterul complex al riscului poate fi atribuit mai multor factori care în

literatura de specialitate se grupează în factori macroeconomici numiţi şi externi şi

microeconomici numiţi şi interni.

Cap. 1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND RISCUL

Riscul se defineşte drept un element incert dar posibil ce apare permanent în procesul

evenimentelor tehnice, umane, sociale, politice, reflectând variaţiile distribuirii rezultatelor

posibile, probabilitatea de apariţie cu valorile subiective şi obiective, având efecte posibil

păgubitoare şi ireversibile.

Factorii care determină apariţia riscurilor pot fi grupaţi în factori externi şi interni.

Factorii externi sunt următorii:

- economici determinaţi de: schimbarea ratelor dobânzilor, inflaţie, asigurări, taxe şi

impozite, schimbări economice bruşte.

- politici determinaţi de: legislaţia ambiguă şi schimbătoare, anumite politici protecţioniste,

reglementări şi respectarea lor, priorităţi politice sectoriale.

- concurenţiali determinaţi de: modificări ale pieţei, presiuni ale firmelor mari, tipurile şi

serviciile oferite, tendinţe ale modei, folosirea de mass-media, cererile şi aşteptările

clienţilor, cererile contractuale.

Factorii interni sunt următorii:

- sociali determinaţi de: etica şi credinţa angajaţilor, cultura individuală a persoanelor

implicate privind riscul, presiunea exercitată de angajaţi prin drepturile salariale sau

prestarea unei activităţi necorespunzătoare, schimbări frecvente de personal, relaţiile prea

intime dintre salariaţi.

- economici determinaţi de: schimbări în procesarea informatică, substituirea materialelor,

o securitate mai bună a noilor produse şi tehnologii, un sistem de operare mai bun în ceea

ce priveşte procedurile şi metodele de operare, nevoia de reducere a pierderilor,

aşteptările investitorilor şi a acţionarilor, de strategia adoptată.

- fizici determinaţi de: distrugerea clădirilor, de fraudă efectuată prin actele sau intenţiile

salariaţilor sau clienţilor.

Unele riscuri sunt uşor de identificat: spre exemplu riscul ca o persoană să sufere un

accident şi riscul ca o clădire să fie afectată de un incendiu. Riscurile pot fi însă mult mai

complexe. Practic, fiecare decizie pe care o luaţi implica riscuri cu efect pozitiv sau negativ.

Caracterul predominant previzional al procesului decizional determină o complexitate

crescândă a deciziei manageriale, implicând concomitent variabile de natură economică,

tehnică, juridică, umană, managerială etc. Ca urmare, acesteia îi sunt asociate numeroase

riscuri, care au un efect inhibitor asupra decidenţilor potenţiali. Pentru a depăşi această

reacţie - deoarece supravieţuirea şi funcţionarea oricărei organizaţii necesită în mod

obligatoriu adoptarea şi aplicarea de decizii în condiţii de risc şi incertitudine - este necesară,

în primul rând, cunoaşterea riscurilor implicate în vederea diminuării lor.

Orice domeniu de activitate umană organizată presupune o mulţime de riscuri care pot

apărea la un moment dat, fiind mai mult sau mai puţin cunoscute, simţite, evaluate,

influenţând rezultatul final al activităţii. O abordare teoretică a riscului permite evidenţierea

principalelor domenii în care acesta se manifestă (economic, financiar, tehnic, administrativ),

reprezentând un pericol, un inconvenient sau o perturbaţie posibilă, care poate fi previzibil

sau imprevizibil, total sau parţial.

Riscul reprezintă un concept vag şi evaziv, fiind greu de definit de către economişti şi

cu atât mai greu de definit de către investitori. Dicţionarul enciclopedic ilustrat defineşte

riscul ca posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol, o pagubă, un necaz, un inconvenient

posibil. O definiţie foarte elocventă este cea conform căreia riscul într-o afacere constituie un

eveniment viitor şi probabil, producerea căruia ar putea provoca anumite pierderi.

Dicţionarele englezeşti menţionează definiţia standard acceptată lingvistic conform

căreia riscul reprezintă probabilitatea producerii unui eveniment cu rezultate adverse pentru

subiect.

Toate definiţiile menţionate abordează riscul din perspectiva corelaţiei cu noţiunea de

probabilitate, considerând cele două concepte echivalente. Teoria modernă însă aduce

nuanţări acestor definiţii, arătând că nu trebuie pus semnul egalităţii între probabilitate şi

risc, având în vedere faptul că probabilitatea constituie de fapt unitatea de măsură a riscului,

un mijloc de cuantificare pentru acesta.