Managementul Riscului pe Piețele Financiare

1.1 RISCURILE EXISTENTE

Orange County, Barings, Metallgesellschaft, Shoma Shell, Daiwa

O parte din cele mai mari entităţi financiare ale lumii au pierdut miliarde de dolari pe pieţele financiare.

În majoritatea cazurilor, managementul a monitorizat slab expunerea la riscurile pieţei. Deşi câteva firme acceptă riscurile financiare, unele încearcă să creeze un avantaj concurenţial printr-o expunere chibzuită la riscurile financiare. Pentru elucidarea acestei probleme, băncile cele mai solide din lume se opresc asupra costului riscului (VAR), o metodă pentru calcularea şi controlul riscurilor pieţei.

Dezbaterea asupra contractului derivate a pus în discuţie managementul riscului financiar. Contractele derivate sunt socotite a fi instrumente financiare periculoase care au provocat pierderi uriaşe şi ar trebui reduse. Un alt punct de vedere este acela că derivatele sunt în mod firesc consolidate deoarece permit o mai bună alocare a riscului. Sistemele reglementatoare au declarat că “devotamentul “ resurselor pentru dezvoltarea mai multor instrumente pentru managementul riscului a avut răsturnări favorabile de efecte asupra capacităţilor instituţiilor de a administra portofoliile, nu numai activităţilor derivate.

Contractele derivate au revoluţionat managementul riscului financiar ducând la o largă răspândire a folosirii metodei VAR.

VAR este o metodă de evaluare a riscului ce foloseşte tehnici statistice, utilizate frecvent şi în alte domenii tehnice.

VAR măsoară pierderea cea mai prost previzibilă peste un interval de timp dat sub condiţii normale de piaţă la un nivel de încredere dat. Bazată pe metode ştiinţifice, VAR asigură uzanţii cu o măsură sumară a riscului pieţei.

O bancă, de exemplu, poate spune că VAR-ul zilnic al portofoliului comercializat este de 35 milioane USD la un nivel de siguranţă de 99%. Adică, în condiţii normale de piaţă, există o şansă din o sută, de a apare o pierdere mai mare de 35 milioane USD. Aceasta prezintă expunerea pieţei la riscul pieţei, la fel de bine ca şi o mişcare adversă.

Acţionarii şi managerii pot decide dacă sunt asiguraţi cu acelaşi nivel de risc.

De aceea, sistemele reglementatoare şi grupurile industriale susţin folosirea sistemelor VAR.

ISDA (International Swap and Derivatives Association) declara că VAR foloseşte unui număr de scopuri cum ar fi:

- Relatarea informaţiei – VAR poate fi folosit pentru înştiinţarea conducerii asupra riscului ce îl poartă operaţiunile de comerţ şi investiţie. De asemenea, VAR informează acţionarii unei corporaţii de riscul financiar în termeni comuni.

- Alocarea resurselor – VAR poate fi folosit pentru stabilirea limitelor comercianţilor şi de a decide unde să aloce resursele limitate ale capitalului. Avantajul VAR este crearea unui numitor comun cu care să compare activităţile riscante de pe pieţe diferite.

- Evaluarea performanţei – VAR poate fi folosit să ajusteze performanţa pentru risc. Aceasta este esenţial într-un mediu de comerţ unde comercianţii au tendinţa de a-şi asuma un extrarisc. VAR este adoptat în masă de către instituţiile financiare şi pune capăt îngrijorărilor uzanţilor de contracte derivate. Este acceptat pe larg şi de sistemele reglementatoare.

- Instituţii financiare. Dealer-ii cu portofolii financiare largi au fost avangarda managementului riscului. Cele care nu fac aceasta se expun la pierderi mari precum Barings şi Daiwa.

- Sisteme reglementatoare – reglementarea prudentă a instituţiilor financiare cere întreţinerea nivelelor minime de capital ca rezerve asupra riscului financiar. The US Federal Reserve Bank şi sistemele reglementatoare din Uniunea Europeană