Managementul strategic al firmei de turism și comerț

“Cel mai bun şef este acela care are perspicacitatea de a-şi alege oameni capabili să lucreze pentru el şi atâta stăpânire de sine încât să nu se amestece în treaba lor când lucrează”

Theodore Roosevelt

“Elaborarea unei strategii trebuie să reprezinte căutarea avantajului competitiv”

Michael Porter

CADRUL CONCEPTUAL GENERAL

1.Definirea managementului strategic

2.Necesitatea managementului strategic

3.Evoluţia tehnicilor specifice

1.Definirea managementului strategic

 Apare ca un curs universitar distinct încă din 1911 la Universitatea Harvard

 În timpul celui de-al doile război mondial şcolile americane de afaceri includ în planurile de învăţământ cursuri de politica afacerilor

 Consacrat în literatura de specialitate în anii 70

Definiţia managemetului strategic

 Procesul de elaborare, implementare şi control a strategiei sau strategiilor firmei, în vederea realizării misiunii asumate şi asigurării avantajului competitiv

2.Necesitatea managementului strategic

Amplificarea fără precedent a competiţiei dintre firme generată de:

- Extinderea câmpului competiţional.

- Propagarea rapidă a noilor tehnologii de prelucrare

- Utilizarea calculatoarelor şi a tehnicilor moderne de informare

- Creşterea nivelului de educaţie a consumatorilor

- Ritmul rapid de înnoire a produselor

Avantajele practicării managementului strategic:

- Orientează pe termen lung firma, asigurând legătura dintre reflecţie şi acţiune şi un comportament adecvat în mediul economic;

- Facilitează adaptarea permanentă a organizaţiei la modificările mediului, prin anticiparea oportunităţilor şi pericolelor;

- Focalizează eforturile spre obţinerea performanţelor economice, financiare şi sociale;

- Promovează un proces continuu de învăţare şi perfecţionare organizaţională;

- Asigură organizaţiei o identitate.

3.Evoluţia tehnicilor specifice

1.Perioada planificării intreprinderii : 1950-1965 numită în SUA “Long Range Planning”

2.Perioada planificării strategice: 1965-1980 marcată de apariţia şi răspândirea matricilor de analiză strategică

3.Perioada “strategiei în timp real” : 1980-1984 numită şi “perioada de criză a planificării”

4.Perioada gestiunii strategice începând cu 1984 până în prezent

CADRUL CONCEPTUAL SPECIFIC

- Vocaţia firmei = competenţele, aptitudinile şi abilităţile de care dispune, în mod special, firma şi care-i permit să realizeze anumite produse sau servicii foarte bine şi într-o manieră particulară, greu de copiat de concurenţi.

Apple – calculatoare personale

Walt Disney – divertisment

Levi-Strauss – blugi

Ford – piaţa de masă a automobilului

1934 - Clyde Barrow, scandalosul jefuitor de bănci îi scrie lui Ford:

Dragă Domnule,

Cât încă mai respir, vreau să vă spun ce maşină grozavă aţi construit.Am condus în exclusivitatea maşini Ford, de când mi-am permis să am una. Datorită menţinerii vitezei şi lipsei defecţiunilor, automobilul Ford a lăsat de ruşine orice altă maşină şi chiar dacă afacerile mele nu au fost strict legale, nu fac rău nimănui dacă spun ce maşină minunată este V-8.

Al dumneavoastră cu sinceritate,

Clyde Champion Barrow

CADRUL CONCEPTUAL SPECIFIC

- Segmentare strategică = împărţirea activităţilor întreprinderii într-un număr de subansamble omogene pentru care se poate elabora o strategie relativ independentă.

Trebuie realizată având în vedere:

- vocaţia întreprinderii,

- natura industriei

- spaţiul geografic în care operează firma, astfel încât împărţirea activităţilor firmei în domenii distincte de activitate să fie atât sectorială cât şi geografică.

Rezultatul segmentării strategice este „domeniul de activitate strategică” (DAS) .

CADRUL CONCEPTUAL SPECIFIC

- Domeniul de activitate strategică - DAS = ansamblu de activităţi relativ autonome, din care rezultă bunuri şi/sau servicii omogene destinate unei pieţe specifice, având concurenţi determinaţi şi care poate fi dezvoltată prin aplicarea unei strategii independente.

Trăsături definitorii:

- Independenţa activităţilor componente

- Specificitatea ilustrată de particularităţile cererii şi ofertei, competenţe cheie, resurse şi opţiuni proprii