Metode de Management

CAPITOLUL 1

Concepte teoretice despre managementul firmei

1.1. Obiectul de studiu

Managementul este o noţiune complexă, căreia i se pot atribui multiple interpretări. Din punct de vedere etimologic acest cuvînt îşi găseşte originea de la latinescul “manus” (mîină), ca mai apoi să derive în limba italiană şi franceză substantivul “manege” – loc de dresare a cailor. În limba engleză este preluat verbul “manage”, care exprimă dirijarea şi instruirea. Pentru prima dată cuvîntul management a fost interpretat sub aspectul actual de către Frederich Winslow Taylor în lucrarea “The Principals of Scientific Management” din 1911, în care pentru prima dată au fost fundamentate principiile managementului ştiinţific.

Actualmente această noţiune are o interpretare diferită în dependenţă de prisma sub care este privită, cît şi de viziunile subiective ale autorului.

O abordare generală a managementului poate fi găsită dacă consultăm Dicţionarul explicativ - Oxford al limbii engleze – “modalitatea, maniera de comportare cu oamenii, puterea şi arta de a conduce, iscusinţa şi dexterităţi administrative; organ de conducere, unitate administrativă.

Odată, însă, cu apariţia a diferitor viziuni asupra procesului managerial, apariţia ca discipline aparte a managementului tehnic, financiar, ecologic, a resurselor umane, strategic, industrial, etc., apar diferite interpretări, care uneori se deosebesc considerabil una de altă.

Aşa, de exemplu, Larry Smeltzer în “Management Communications a Strategic Approach”, reieşind din faptul că 75% din timpul său managerul şi-l petrece în comunicare, ajunge la concluzia că comunicarea este cheia atingerii obiectivelor stabilite. O altă explicaţie putem găsi la Josef L. Bower, profesor de la Harvard Business School în lucrarea sa “The Craft of General Management”. Managementul în concepţia sa este axat pe rezolvarea a 6 probleme generale: definirea mediului cultural intern al întreprinderii, stabilirea strategiei, alocarea resurselor, dezvoltarea cadrelor, construirea organigramei şi supravegherea activităţii operaţionale.

În continuare vom aborda o viziune sintetică a mai multor economişti care defineşte managementul ca:

“un set de activităţi incluzînd previziunea (planificarea), organizarea, antrenarea (motivarea), coordonarea şi controlul, toate orientate spre folosirea resurselor umane, financiare, materiale şi informaţionale a organizaţiei într-o manieră efectivă şi eficientă pentru a atinge anumite scopuri”.

Grafic preocupările managementului în deplina lor complexitate sunt relatate în fig. 1.1

Previziunea (planificarea) Organi-zarea Antrenarea (motivarea) Coordo-narea Contro-lul

Resurse umane

Resurse materiale

Resurse financiare

Resurse informaţionale

Noţiunea de management se poate manifesta prin două modalităţi:

1) Management ca activitate propriu-zisă de conducere şi administrare;

2) Management ca ştiinţă

Managementul ca activitate include tot spectrul de activităţi de conducere fundamentate atît de metodele şi tehnicile elaborate cît şi de intuiţie.

Esenţa ştiinţei managementului reprezintă studiul fenomenelor manageriale. Ca urmare a acestui studiu se descoperă principiile, legităţile şi celelalte elemente de esenţă care explică conţinutul şi dinamica procesului de conducere.

Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului şi are o importanţă majoră, ca urmare a faptului că firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valori. Rezultatele activităţii firmei determină un efect cumulativ care are un impact puternic asupra societăţii în general.

Disciplina managementului firmei poate fi caracterizată de caracterul său complex, deoarece sintetizează o serie de categorii, noţiuni şi metode de la numeroase discipline economice ca marketing, finanţe, analiza economică etc., pe de altă parte managementul firmei are un caracter multidisciplinar, determinat de integrarea în cadrul său a o serie de categorii şi metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, etc.