Recrutarea și selecția resurselor umane

1.1 Definirea managementului resurselor umane

Managementul, ca activitate deosebit de complexa, nu ii poate pune in valoare virtutile decat cu ii prin oameni. Cu alte cuvinte, acolo unde apar ii se dezvolta actiuni manageriale, mai simple sau mai complexe, sunt implicati oamenii.

Resursele umane, întelese ii tratate ca totalitate a aptitudinilor fizice ii intelectuale pe care omul le utilizeaza în procesul de producere a bunurilor materiale, necesare existentei, reprezinta o notiune care vizeaza atât elemente de ordin tehnico-economic, cât ii social-istoric. Continutul acestei notiuni, în care se includ, de obicei, ii experienta dobândita în procesul muncii, alaturi de aptitudinile native ii cele dobândite prin calificare, se îmbogateite pe masura evolutiei societatii omeneiti, dezvoltarea fiind corelata cu evolutia uneltelor de munca.

În analiza fenomenelor ii proceselor care au loc în utilizarea resurselor umane, trebuie pornit de la faptul ca ele reprezinta pricipala forta de productie a societatii ii aceasta din urmatoarele considerente:

a resursele umane produc ii reproduc factorii obiectivi ai productiei;

b ele reprezinta nu numai creatorul, ci ii stimulatorul mijloacelor de productie;

c resursele umane îndeplinesc un rol hotarâtor în procesul transformarii naturii în bunurdestinate satisfacerii nevoilor societatii;

d ele reprezinta singurul factor de productie capabil sa creeze valori noi;

e influenteaza într-o masura decisiva eficacitatea utilizarii resurselor materiale ii financiare.

in cadrul resurselor organizatiei, resursa umana detine un loc aparte, fapt ce a dus la concentrarea atentiei teoreticienilor ii practicienilor managementului asupra acesteia. Astfel, s-a conturat ii dezvoltat conceptul de management al resurselor umane, care, pornind de la importanta oamenilor [n organizatie, cauta sa se concentreze asupra acestora din perspectiva asigurarii cu personal a organizatiilor, a pregatirii acestora, a integrarii ii motivarii lor, a implicarii prin diverse modalitati la realizarea obiectivelor organizatiilor.

Cat de exact ca itiinta ar parea managementul, el se izbeite [n practica de situatii diferite, multe dintre ele fiind creeate de componenta umana a organizatiilor. Nu putem sa aplicam principiile, metodele ii tehnicile de management schematic, ca reguli rigide, care sa duca la succes inevitabil, daca le-am respecta [ntocmai. Privind organizatiile ii modul [n care acestea se comporta, ajungem la concluzia ca exista ceva ce da viata ii o anumita culoare tuturor actiunilor pe care acestea le initiaza, cu scopuri bine precizate ii orientate spre performanta. Acel ceva este factorul uman din cadrul acestora. Entitati care sa functioneze numai pe baza resurselor materiale, a tehnicii ii tehnologiei, fara interventia omului nu exista ii nu vor exista. Omul devine tot mai important [n organizatie, tocmai pentru ca el creeaza ii stapaneite tehnica ii tehnologia ii nu invers. {ntotdeauna se va pune problema combinarii factorilor de productie ii obtinerea de produse ii servicii de diverse naturi. Cel ce poate face acest lucru este omul, care trebuie privit nu ca simplu factor de productie, ci ca un potential extraordinar pentru organizatie, care da viata ii sens tuturor celorlalte componente ale acesteia.