Simulări Decizionale în Management

Capitolul 1

DECIZII DE MANAGEMENT

1.1 Importanta deciziilor în management

Managementul este un concept cu un continut relativ ambiguu si adesea controversat. Faptul se explica prin evolutia permanenta a acestui concept, de la aparitia sa în literatura de specialitate, la începutul secolului 20, si pâna în prezent. Ultimul deceniu pare a impune totusi o anumita convergenta a punctelor de vedere în aceasta privinta. Astfel, majoritatea manualelor de management contemporane propun o definitie relativ asemanatoare a managementului: un proces de realizare a unor obiective organizationale prin planificare, organizare, antrenare (leading) si control. Aceasta viziunea procesuala a managementului poate fi întâlnita atât la autorii americani – cum ar fi: Higgins (1991), Daft (1991), Bartol si Martin (1994) –, cât si la unii autori europeni, ca, de exemplu, Hermel (1989). Cuvintele cheie ale definitiei sunt: obiective organizationale, planificare, organizare, antrenare si control.

Expresia „obiective organizationale” leaga în mod indisolubil sfera de actiune a managementului de contextul organizational. Ceea ce înseamna ca putem vorbi de management, în adevaratul sens al cuvântului, numai în cazul unor organizatii. Desigur, în lumea de astazi exista o mare varietate de organizatii, cu obiective, caracteristici si dimensiuni foarte diferite. Cele mai studiate de teoria managementului ramân totusi organizatiile orientate spre profit, adica firmele sau întreprinderile. La astfel de organizatii ne vom referi cu predilectie în cele ce urmeaza.

Orice firma are o misiune care exprima ratiunea ei de a fi în raport cu principalii parteneri de afaceri: clienti, proprietari, salariati etc.. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, firma îsi stabileste anumite obiective, atât la nivelul întregii organizatii, cât si la nivelul subunitatilor componente, si dezvolta actiuni menite sa conduca la realizarea obiectivelor respective. Planificarea consta în stabilirea obiectivelor ce vor fi urmarite si a actiunilor care trebuie întreprinse pentru realizarea acestor obiective. Organizarea are în vedere gruparea tuturor activitatilor si a resurselor firmei într-o maniera rationala, astfel încât sa fie înlesnita atingerea obiectivelor. Antrenarea implica ghidarea, directionarea angajatilor firmei spre realizarea obiectivelor organizationale, prin motivare, comunicare, leadership, gestiunea conflictelor etc. Controlul consta în monitorizarea, evaluarea si corectarea activitatilor organizationale, astfel încât acestea sa contribuie efectiv la îndeplinirea obiectivelor propuse.

Activitatile de planificare, organizare, antrenare si control constituie functiile de baza ale managementului. Sarcina realizarii lor revine managerilor. Toti managerii dintr-o firma sunt antrenati în procese specifice acestor functii, dar în proportii diferite, depinzând de nivelurile lor ierarhice si de natura muncii din unitatile pe care le conduc.

Functiile de baza ale managementului sunt grupe complexe de activitati, asociate în mod direct cu îndeplinirea misiunii organizatiei. Pentru realizarea acestor functii, managerii dezvolta procese elementare de comunicare, decizie si influentare. Structurarea activitatii manageriale, pe baza a ceea ce managerii fac „de fapt”, a fost propusa în literatura de specialitate de catre Henry Mintzberg. Studiind munca unor manageri de nivel înalt din mai multe organizatii americane, Mintzberg (1973) a ajuns la concluzia ca acestia îndeplinesc zece „roluri” (ansambluri organizate de comportamente), grupate în trei categorii: interpersonale, informationale si decizionale.

Rolurile interpersonale decurg în mod direct din autoritatea formala cu care sunt învestiti managerii si implica, în mod fundamental, dezvoltarea unor relatii înterumane. Aceste roluri sunt: reprezentant oficial (simbol), lider si agent de legatura. Ca reprezentant oficial, managerul îndeplineste diferite sarcini cu caracter ceremonial, cum ar fi, de exemplu, participarea la unele întruniri ale diverselor asociatii nelucrative din cadrul comunitatii în care opereaza unitatea. Ca lider, managerul asigura angajarea si perfectionarea personalului din subordine, precum si animarea si motivarea acestuia. Rolul de legatura consta în realizarea unor contacte cu persoane din afara unitatii conduse, altele decât cele de pe lantul ierarhic, si aceasta în interesul unitatii conduse.

3

Capitolul 1. Decizii de management

4

Rolurile informationale presupun receptionarea si transmiterea informatiilor de catre manageri, fiind facilitate, în mare masura, de relatiile interpersonale pe care acestia le dezvolta. Mintzberg atribuie managerilor trei roluri informationale mai importante: observator activ, difuzor si purtator de cuvânt. În rolul sau de observator activ (monitor), managerul urmareste în permanenta activitatea desfasurata în cadrul unitatii, precum si mediul extern în care aceasta opereaza, pentru a capta acele informatii considerate necesare în procesul de management. Atunci când informatiile culese sunt transmise membrilor unitatii pe care o conduce, managerul actioneaza ca difuzor. În sfârsit, prin transmiterea de informatii unor persoane din afara unitatii conduse, fie ele din cadrul firmei sau din mediul extern al acesteia, managerul îndeplineste de fapt un rol de purtator de cuvânt.

Rolurile decizionale cuprind ansamblul activitatilor desfasurate de manageri ca decidenti. Din aceasta perspectiva, Mintzberg vede managerii interpretând patru roluri: de întreprinzator, de regulator de perturbatii (disturbance handler), de distribuitor de resurse si de negociator. Ca întreprinzator, managerul aduce îmbunatatiri cu consecinte relativ îndelungate unitatii de care este responsabil, încercând sa o adapteze mai bine conditiilor în care opereaza (de exemplu, prin schimbarea structurii organizatorice, introducerea de noi produse etc.). Ca regulator de perturbatii, managerul reactioneaza fata de evenimentele neprevazute, urmarind sa elimine sau sa diminueze consecintele nefavorabile sau sa potenteze consecintele benefice ale acestor evenimente. Exemplu: cautarea raspunsului potrivit la o campanie publicitara agresiva a unui concurent. Unul dintre cele mai importante roluri ale managerului este acela de distribuitor de resurse, adica de responsabil pentru repartizarea resurselor – disponibile la nivelul întregii unitati – elementelor organizatorice din subordine. Deciziile implicate de elaborarea bugetelor anuale sunt cele mai bune exemple în aceasta privinta. În sfârsit, prin rolul sau de negociator, managerul contribuie la rezolvarea disputelor, atât din cadrul unitatii, cât si dintre unitate si mediul sau.