Sociologie Managerială

Tema I. NOłIUNI INTRODUCTIVE. DEFINIłII SI TIPOLOGIA

ORGANIZAłIILOR. MANAGEMENTUL ORGANIZAłIILOR

Psihosociologia organizational-managerială poate fi definită într-un mod

foarte sintetic, stiinta care studiază relatiile dintre om si organizatie.

Organizatiile ocupă un loc extrem de important în viata socială, dar si în cea

individuală. Societatea tărilor dezvoltate a devenit o societate a organizatiilor, în

care sarcinile sociale sunt îndeplinite în si de către organizatii. Întreprinderile de

afaceri, scolile, universitătile, muzeele, armata, spitalele – toate sunt exemple în

acest sens.

Societatea apare sub forma unui sistem de structuri organizationale, în

cadrul cărora de deosebesc diferite nivele (ex. institutii, organizatii).

Fiecare dintre noi face parte dintr-un tip de organizatie; ele fac parte

integrantă din viata noastră de zi cu zi si fac posibil ca obiectivele noastre

individuale, relatiile cu ceilalti, să fie realizate mult mai rapid si eficient.

Notiunile fundamentale ale psihosociologiei organizational-manageriale

sunt:

• organizatie

• om organizational

• comportament organizational

Organizatia este o constructie socio-umană, un ansamblu de oameni, între

care există diferite tipuri de interactiuni, în scopul realizării unor obiective comune

(scopuri organizationale).

Organizatiile sunt grupuri mari de oameni între care există relatii sociale si

psihologice. Interactiunile si interdependentele dintre oameni, dintre grupuri si

dintre organizatii sunt centrate pe realizarea scopurilor comune.

Omul organizational trebuie conceput nu doar ca fiind omul care îsi

desfăsoară activitatea într-un mediu organizational, ci, mai ales, ca omul care este

generat de acel mediu, el purtând pecetea acelui mediu respectiv.

Comportamentul organizational reprezintă ansamblul reactiilor adaptative

ale individului sau grupului, manifestările globale ale activitătii psihice

individuale sau grupal-organizationale. Aceste reactii si manifestări sunt fie direct

observabile, fie direct inferate. Si într-un caz, si în altul însă, ele pot fi influentate

si dirijate (M. Zlate, 2004).

Organizatiile constituie una din componentele numeroase ale institutiilor si

pot fi definite ca un sistem structural de interactiune a oamenilor, cu scopul

realizării unor scopuri comune; de aici rezultă 3 aspecte importante:

1. existenta unor obiective comune acceptate de către toti membrii

organizatiei; scopurile organizationale primează în fata celor individuale, pentru că

numai asa se poate asigura succesul unei organizatii; obiectivele fiferă de la

organizatie la alta si de la o perioadă la alta;

2. pentru realizarea acestor obiective comune este necesară interactiunea

dintre oameni; succesul sau esecul unei organizatii depinde de acest proces de

interactiune si de calitătile lui;

3. interactiunile dintre oameni se realizează în cadrul unei structuri

specifice a organizatiei; scopul acestei structuri este acela de a coordona, de a

mobiliza toate resursele (materiale, umane, financiare, de timp etc.) împărtăsite de

un anumit număr de indivizi.

Organizatiile sunt colectivităti de indivizi si grupuri care actionează

împreună pentru a realiza obiective împărtăsite în comun.

Organizatia este un ansamblu uman constituit în mod intentionat pentru

realizarea unor scopuri specifice prin interactiunea membrilor săi.

Organizatia se deosebeste de grupul social datorită dimensiunilor sale

formalizate si ierarhizate care asigură cooperarea si coordonarea indivizilor care o

compun pentru îndeplinirea scopurilor.

Organizatiile sunt inventii sociale, alcătuite din indivizi care dezvoltă relatii

sociale si modele de interactiune prin intermediul retelelor de comunicare si al

sistemelor de coordonare, indivizi care sunt dispusi să coopereze unii cu ceilalti în

relatiile dintre posturi pentru îndeplinirea scopurilor si obiectivelor organizationale

Definim organizatiile ca entităti sociale organizate si structurate, alcătuite

dintr-un număr variabil de persoane ce interactionează între ele pentru atingerea

anumitor obiective, comportamentul acestor persoane este prescris de un sistem

de norme, reguli formale.

Desi definitiile date organizatiilor sunt numeroase si diverse, se pot

desprinde serie de trăsături comune, si anume:

• organizatiile au întotdeauna un scop;

• sunt alcătuite din oameni;

• comportă un anumit grad de structurare si ierarhizare;

• operează într-un anumit mediu, ce are o influentă asupra dezvoltării sale

si a membrilor săi;

• îsi elaborează un sistem propriu de valori, o cultură proprie.

Există numeroase tipuri de organizatii, în clasificarea lor utilizându-se

criterii cum ar fi:

I. gradul de structurare

• organizatie informală – caracterizată prin relatii spontane, nedefinite,

flexibile; scopurile organizationale nu sunt clar definite; normele si regulile nu sunt

impuse, ci sunt acceptate în mod spontan; aceste forme de organizare se transformă

treptat în forme de organizare formale; exemple în acest sens sunt: grupul de

prieteni, cluburi private);