Teoria și Practica Financiară

Disciplina financiara a devenit de sine statatoare în anii ’60. Punctul de interes al acesteia s-a deplasat de la studiul activelor firmei catre pasiv în cadrul caruia cel mai important aspect este cel al structurii capitalurilor.

Sunt vizate trei moduri de manifestare a stiintei financiare:

- ca practica

- ca politica

- ca teorie

Pentru cele trei moduri de manifestare a continutului finantelor, obiectivul primordial este maximizarea valorilor întreprinderii (cresterea averii actionarilor)

I. PRACTICA FINANCIARA

În practica trebuie respectate cel putin trei conditii:

1. Obtinerea unei rentabilitati sperate pentru actionari, superioara altor oportunitati de investitii oferite de piata financiara si în raport cu gradul de risc asumat.

2. Asigurarea unei bune solvabilitati a întreprinderii vizate de creditor.

Solvabilitatea = capacitatea întreprinderii de a-si plati la timp datoriile;

Lichiditatea = capacitatea activelor circulante de a se transforma în bani într-o anumita perioada de timp;

Exigibilitatea = suma datoriilor devenite scadente într-o anumita perioada de timp.

3. Asigurarea unei bune flexibilitati de actiune pentru participantii la activitatea întreprinderii (actionarii, managerii, salariatii, furnizorii, clientii, statul, etc.).

Componentele practicii financiare sunt: - analiza financiara;

- bugetarea activitatilor;

- gestiunea financiara.

a) Analiza financiara

Exista doua tipuri de analize:

- analiza interna care urmareste identificarea potentialului de degajare a fluxurilor nete de trezorerie (cash-flow);

- analiza externa care vizeaza:

• echilibrul financiar pe termen scurt

• rentabilitatea întreprinderii la nivelul marjelor de acumulare si la nivelul capacitatii de finantare.

Obiectul analizei financiare îl constituie determinarea starii de performanta financiara, punctele tari si slabe ale gestiunii financiare. Pentru aceasta se apeleaza la metoda de verificare a echilibrului financiar si a capacitatii întreprinderii de a degaja valoare noua. Aceasta metoda permite aprecierea soliditatii si competitivitatii întreprinderii.

Analiza financiara se desfasoara pe etape succesive care au în vedere:

- analiza echilibrului financiar pe baza documentelor contabile de sinteza;

- analiza marjelor de rentabilitate;

- diagnosticul financiar al rentabilitatii si riscului;

- analiza fluxurilor financiare pe baza tabloului de finantare.

b) Bugetarea activitatilor

Bugetarea întreprinderii proiecteaza imaginea fluxurilor de venituri si cheltuieli viitoare, precum si eventualele necesitati de finantare externe sau, dupa caz, plasamente financiare externe.

c) Gestiunea financiara reprezinta ansamblul actiunilor de administrare a resurselor banesti ale întreprinderii si cuprinde:

- gestiunea financiara pe termen scurt

- gestiunea financiara pe termen mediu si lung.

Gestiunea financiara pe termen scurt urmareste, pe de o parte, asigurarea echilibrului financiar între nevoile de capitaluri circulante si de trezorerie si pe de alta parte, sursele de capitaluri circulante atrase temporar.

Gestiunea financiara pe termen mediu si lung are în vedere strategia de crestere si consolidare a întreprinderii.

Gestiunea financiara este eficienta doar în cazul unei planificari financiare coerente si a unui control de gestiune riguros.