Calitatea și competitivitatea pe piață a produselor agricole - agroalimentare

Dar din punctul de vedere al domeniului valorificării produsul agricol pentru a deveni produs alimentar este necesar să sufere urmatoarele transformări esentiale:

- o transformare fizică şi/sau chimică, de exemplu laptele poate fi prelucrat obtinându-se derivate ale acestuia (produse lactate);

- o schimbare în spaţiu, de exemplu tomatele recoltate într-un anumit bazin legumicol pot fi disponibile pentru vânzare în magazinele oricărei localitaţi;

- o transformare în timp, de exemplu grăul recoltat in luna iulie este oferit pentru consum în tot timpul anului sub forma iniţială (brută), sau sub formă transformată;

- o schimbare de proprietate a produsului respectiv, de exemplu prin transferul de produse agricole dintre producătorul agricol şi alt agent economic, situaţie în care, produsul agricol se consideră angrenat într-o primă transformare în produs alimentar.

Se mai poate arăta, de asemenea, că produsele agricole sunt anonime şi globale, acestea fiind produse standard clasate pe calităţi, pe când produsele agroalimentare din contră sunt individualizate.

Referitor la produsul alimentar (denumirea de aliment ca atare), se apreciază că acesta trebuie să îndeplinească următoarele trei condiţii esenţiale:

să conţină elemente nutritive (lipide, proteine, glucide),

- să satisfacă un apetit,

să fie acceptat ca aliment într- o comunitate sau areal teritorial.

Valoarea de întrebuinţare, ca expresie a utilitaţii produsului, este dată de o serie de insuşiri tehnice, estetice şi psihosenzoriale ale mărfurilor printr-o estimare care este făcută la un anumit moment dat, într-un context social, bine precizat. Valoarea de întrebuinţare este o evaluare subiectivă a satisfacţiei pe care o procură direct sau indirect, deţinerea unui bun şi utilizarea sa.

Ca atare, în timp ce valoarea de întrebuinţare individualizează produsele între ele, în funcţie de diversele necesităţi pe care le satisface, calitatea diferenţiază produsele de acelaşi tip, în funcţie de numărul de caracteristici utile pe care le are şi după măsura în care corespund domeniului de utilizare pentru care au fost destinate.

MODALITĂŢI DE DEFINIRE A CALITĂŢII

Fundamentele calităţii Principii directoare Denumire teoretică (coordonare)

Norme şi/sau standarde bunurile sunt diferite prin reglementări(reguli) obiective;

existenţa unor procedee de verificare a respectării lor. Coordonarea (convenţia) “industrială”

Legăturile durabile între agenţii economici relaţii bazate pe încredere, cu referire la perosne sau marcă ;

să se refere la formele de transcriere trecute. Coordonarea “gospodărească” sau de “reputaţie”

Adeziunea coerentă de un ansamblu de agenţi economici -ansamblul principiilor colective prin care să se stabilească relaţiile economice ale agenţilor economici Coordonarea “civică”

Funcţionarea pieţei -agenţii economici sunt în măsură de a evalua direct calitatea bunurilor schimbate în tranzacţiile lor. Coordonarea “pieţei”STRUCTURA CALITĂŢII

Calitatea producţiei reflectă calitatea proceselor de producţie, laturile activităţii de concepţie, tehnologice şi de organizare a producţiei ( management ). Aceasta calitate a producţiei agricole reflectă însuşirile biologice, mediul, calitatea tehnologiei aplicată culturilor, sistemul de creştere al animalelor, organizarea producţiei agricole etc.

Calitatea produselor este expresia finală a calitaţii proceselor agricole de producţie. Aceasta reprezintă efectele finale a tehnologiilor aplicate culturii sau speciei de animale respective, care imprimă produselor însuşiri esenţiale, făcându-le apte utilizării în scopul pentru care au fost create. De exemplu produsele agricole alimentare au ca trăsătură esenţială o valoare nutritivă ridicată, gust şi miros placute. Produsele agricole destinate industriei textile au ca insuşiri esenţiale fibre cu rezistenţă şi elasticitate mare, seminţele plantelor oleaginoase cu conţinut bogat în ulei cu proprietaţile culinare sau tehnologice mai bune etc.

In prezent, în cadrul pieţei ridicarea competitivitaţii produselor agricole presupune trecerea de la o calitate de conformitate la o calitate de concepţie, întelegându-se prin acest tip de calitate producerea şi existenţa unor produse la nivelul cerinţelor consumatorilor.

Un rol important revine în acest caz interacţiunii între preţ şi calitatea produselor agricole.